Crescută cu rădăcinile aspre înfipte-nlăuntrul meu.
Fulgii de zăpadă lucesc,
De-mi luminează măruntaiele.
Visele valsează în ritmul dulcilor şoapte,
Venite tiptil din lumea gândurilor tale.
Mă-mbrac în mantia albă de puf, ratacit
Prin noianul imaginarei iubiri..
Lapoviţa din ochi ia locul unui morman de omăt,
Si-mi lasă urme sub pleoapele sângerânde,
M-apasă pe creştet coroana îngheţată
De încruntatul cer, unde nu voi putea să ajung.
Şi ninge în mine ..şi ninge în mine....
Elena Mândru
02.07.2011
