Mi-e dor ....*

Mi-e dor să-mi umbli cu mâna prin părul mătăsos,
Cu dulcea-ţi răsuflare să-mi adii porii de sus în jos,
Ducându-mă-n extazul dintre moarte şi iubire,
Crezând ca doi copii că dragostea e nemurire.

Rostogolitoare diamante se-ngrămădesc să iasă
Din ochii zâmbitori plângând ,doar lumea să nu vadă,
Şi-un rictus din surâsul ce te-a fermecat odată,
E tot ce-a mai rămas în colţul gurii însângerată.

Mereu îmi va fi dor şi ce tare doare
Când visele nu mor ,simt o dogoare
Ce-mi suflă a vântului arsură-n sufletul pustiit;
Eu am plecat ,tu m-ai uitat şi n-ai mai revenit.

 Elena Mândru
16.12.2013