Glob sfărâmat *

Întunecă-mi privirea cu praful de sticlă
Al globului de brad ,
Sfărâmat între degetele încleştate de ură,
Dezlănţuite în negrul văzduh,
Unde se întâlnesc doar sufletele noastre, 
Roase de gelozia trupurilor,
Care nu se vor uni niciodata ..

   Elena Mândru
    26.12.2012

Cu şi fără Iubire *

Fara Iubire pamantu-i despartit de cer,
E-o nava in deriva-ntunecimii
Si oamenii au sufletul de fier
O mare de necunoscute-n lumea inaltimii

Fara Iubire santem putreziciune
Legume descompuse in arsura soarelui
Cu suflete-mbracate-n goliciune
Cenusa fi-vor in bataia vantului.

De ai iubire simti viata-n tine
Pulseaza vena plina de caldul sange
Simti c-alergi ca trenul fulgerator pe sine
Iar greutatea ce te-apasa o poti invinge

De esti Iubire vei da si celorlalti
Nu tii doar pentru tine sa fii plin
In nevazutul lumii sa fim imbratisati
Si cerul se va lumina ,va fi senin.

Mă doare .. *

Mă doare steaua noastră tainuită,
C-un ochi ce ne zâmbeşte-ngăduitor,
Iar celălalt e plin de lacrima-nţepenită,
Ştiind că printre noi trece un nor.

Mă doare dorul de nopţile senine,
Când mă visez in braţele tale,
Doar tu mă-nalţi prinţesă din atâtea regine
Şi mă-nvălui în munţi cu roşii petale.

Mă doare ca n-ajung la Lună,
Să-mi pun ca eşarfă la gât o mică rază,
Vampir al nopţii să fiu  o nebună
Şi ziua-n colbul selenar nimeni sa nu ma vază.

Mă doare tot si nu mă doare mai nimic,
Plăcerea şi sadismul s-au împreunat,
Visez cu ochi deschişi la cel ce m-a creat,
Tămăduieşte-mă Tu Doamne .. câte-un pic ...!!

   de Elena Mândru,

  04 aug.2012

Suntem Una ...**

Bucăţi din Lună să-mi lumineze calea,
Să calc pe nourii pufoşi până la Tine.
Perlele cad din ochi şi-amarnică-i strigarea,

Eliberează-mă Doamne de relele din lume.

Mă arde sufletul şi de durere,
Valuri de sânge mă inundă,
Coroana TA de spini să mă pătrundă
Şi urma palmei să-mi aducă o mângâiere.

Mi-ai dat un chip dintr-o bucată de pământ,
Dar ochii nu i-am ridicat întotdeauna,
Şi sufăr mută,primeşte-un legământ,
Tic-tac-ul inimii sa bată :
Suntem UNA !

   de Elena Mândru
12.07.2012

Dă-mi mâna TA ! *

Oroare am de negru şi piatră,
Îngroapă-mă-ntr-un vas cu lut,
Din el un fir de iarbă să se întrevadă,
O viaţă-i apusă şi alta a apărut.

Iubirea si Lumina revarsă-le pe mine,
Dă-mi zâmbetul ce l-am pierdut,
Spală-mi făptura cu apă de la Tine,
Renaşte-mă în chipul ce l-ai vrut.

Tone de lacrimi de-ar putea să curgă,
Să-mi curăţ păcatele vieţii trecute,
Stropi de sânge din durerile nevăzute,
Şi mâna Ta aştept să mă atingă !




   de Elena Mândru

       30 iunie 2012

Corbii :*

Mulţi ani în viaţa mea
Am mers haotic fără de credinţă,
Corbii au înfulecat din a mea fiinţă.
I-am lăsat să se sature cât vor putea.

De-ar fi să mă creezi din nou
Tu ,Doamne,dă-mi primul dumicat,
Credinţă şi Iubire din trupul Tău
Nu mă lăsa să trăiesc în păcat .

Pe scara vieţii am sărit multe trepte,
Hultanii mi-au scobit sufletu-mi pustiit,
Nimeni nu a încercat să mă îndrepte,
Până-ntr-o zi când singură Te-am găsit.

O sadică plăcere mă incită ,când văd corbii
Îmbulzindu-se pe scara putrezită,
Vampiri de-al sângelui miros precum orbii,
Vor să-mi sfârşie fâşii din carnea obosită .



   de Elena Mândru

       30 iunie 2012

Rădăcini în adâncuri..**

Plecată-s în adâncurile sufletului meu,
Să caut o cărăre spre mintea-nceţoşată,
Ochii mă dor de-ntuneric şi mi-e greu,
Scotocind să găsesc umbra-ţi încovoiată. .

De-aş putea o rază să culeg,
Să-mi lumineze faţa împietrită,
Desculţă pe cioburi de sticlă să merg,
Mereu să-ţi fiu perechea ta iubită.

O pală de vânt de mi-ar smulge
Ascuţitele rădăcini din mine,
Scrâşnind din dinţi, durere aş strânge,
Ecoul sufletului să-l auzi, strigându-te pe nume !

    de Elena Mândru
      16.08.2011

Diadema de taină *

Eşti împlinirea inimii mele,
Până la ceruri aş vrea s-o urc,
Diadema de taină cu raze de stele
Pe fruntea iubirii acolo s-o duc .

Voi fi o candelă aprinsă-n cer pentru tine,
Să  lumineaze calea sufletelor unite,
Cu mâinile-mpletite speranţa ne-aparţine,
În cartea destinului fiind menite.

Te chem şi-aş vrea să mă auzi
Dintre mii de voci din depărtare,
Diamantină luminiţă de amiazăzi,
Ce dulce-i disperarea, când răspunsu-i salvare....
.
   de Elena Mândru.
19.06.2012

Doare dorul *

Ceru-mi trimite nori cu lacrimi plumburii,
Să-mi înmoi peniţa şi să scriu poezia dorului.
În fiecare strofă am aşezat câte o stea,
Să-ţi lumineze calea, îndrumând-te spre mine.

Privirea ta scrutează zările şi-mi sfredeleşte sufletul,

Îşi face culcuş în ochii mei, scăldaţi în picuri de mărgăritare.
Ele îmi străpung retina,curg lacrimi de dor,
Şi nu-l mai lipeşte înapoi nici Dumnezeu.

Mi l-a dat cândva ,când mi-a pus vederea,
N-am ştiut s-o preţuiesc şi ţi-am pus-o-n palmă.
S-a întunecat de-atâta usturime,
Mi-ai trimis săgeţi cu foc.
Ce tare doare dorul !

   Elena Mândru

Ia-ţi numele . :*

Ţi-ai uitat numele în mintea mea,
cum ai lasa un pat răvăşit sau un vis.
Îl văd scris peste tot,adulmecându-mi paşii,
priponindu-se pe cerul ochilor albaştri.

În gustul din gură şi-n tot universul
sufletului meu l-ai împrăştiat,
încercând în zadar să-l decupez
din gândurile învălmăşite.

Nu mă pot dezlipi de el
ca de un nume oarecare,
Pentru că ai descuiat strigătul lăuntric,

rugăciunile disperate,soarele şi apusul vieţii.
Le-ai aşezat lângă inima ta în loc de artere,
devenind în vis ,suflete pereche .



   de Elena Mândru
   06.06.2012

Şi tot aştept

În dimineaţa asta te-am aşteptat în gară,
Deşi n-o fac pentru întâia oară,
Dar este frig şi-s zgribulită
Într-o pustietate înmărmurită.

Am tresărit de-un ascuţit sunet,
Credeam că este-al cerului tunet.
Era vocea ta din depărtare,
Cu-n sfârşiat strigăt de chemare.

Şi.. ce păcat că trenul meu deja plecase,
Spre munţii ce te înconjoară,
Scrâşnind răzbunător pe şine alunecoase.
Iar eu, rămân ca-ntâia oara
Cu faţa împietrită-n mica gară
.

   Elena Mândru
     03.11.2011

Dor de atunci *

N-as putea uita ochii tăi adânci,
Sclipind ca două stele pe cerul senin,
Mă uit la chipul tău şi mă anin
De-o creangă.Sântem ca doi prunci.

Îţi mângâi fruntea de broboane plină,
Cu picurii ce-ţi curg de suferinţă,
Doar de-o imagine mă bucur ,e sublimă
Şi-mi pun un lăutar să-mi cânte atâta dorinţă.

De m-ar lăsa destinul ursitor,
Te-aş căuta pe cele mai înalte stânci,
Dar nu-s decat un simplu cerşetor.
Mi-e dor de tot ce îmi ziceai ..atunci ....!

   Elena Mândru
  08.11.2011

Rătăcitorul *

Aş vrea o stea să fiu chiar fără nume,
Ziua mă sting ,noaptea m-aprind,
Să pâlpâi ca o luminiţă-n albăstrime,
Pe-a cerului hotar scânteind.

Pot fi luceafărul de noapte
Singuraticul şi palid zburător,
Privesc îndrăgostiţii şi-ascult ale lor şoapte.
Mi-e dor de clipele de-amor.

Lăsaţi-mă să fiu mănunchi de stele
În carul mic sau carul mare,
Dureri în suflet de linii paralele,
Intersectându-se,m-aruncă-n mare .

  de Elena Mândru
04.06.2012

Umbre...**

Simt focul trandafirilor din buze,
Cuvinte-n aşteptarea de secunde,
Zvâcneşte precum vântul din frunze,
Ca valurile mării valsând în unde.

Vibrând pe o rază imaginară,
Mă întrupez în umbra făpturii tale,
Ploaie de gânduri în mănunchi de petale,
Rezonăm în lumea astrală .

Navetă fac între nori şi mare,
Să ne-ntâlnim pe-o cale tăinuită.
Îmbrăţişati ne aruncăm într-o văltoare ,
Sântem o minge de foc spre cer sau în adâncuri zidită.

   Elena Mândru
   04 iunie 2012

Azi te voi iubi *

Inundă-mă cu zăpada iubirii,
Fulguind cu lumină-n ochii albăstrui,
Bate-mă cu bulgării fericirii
Şi îneacă-mă prin cuvântul..a iubi.

Mângâie-mi lumina dimineţii
Cu răsăritul zborului de săgeţi,
Sărută-mi sufletul inoncenţei
Şi ia-mă în tine, să ai două vieţi.

Eşti iubirea prezentului meu

Astăzi ,iar mâine tot un azi va fi,
Păstrează-mă-n sufletul tău
Şi spune-mi în fiece zi,,azi te voi iubi,, !

     Elena Mândru
      01.06.2012

Nisipul din clepsidră *

Mă uit la clepsidra din faţa  mea,
Cel ce ne-a creat a pus şi nisipul,
Oricât ne-am lupta, totu-i aiurea,
De la El n-o să aflăm timpul.

Privesc marcată de-o linişte amorfă,
Clepsidra-mi vine să o sparg.
Îs socotită de soartă ca o marfă
Cu preţul fix,ca mărgele colorate pe-un şirag.

Pe cerul vieţii apar nori negri
Şi când aţa s-a rupt, orice culoare devine gri,
Ce să mai aştept ,din gri devine pământie,
Nimic n-o să mai ştiu ,intru în amnezie ....

       Elena Mândru
          16.05.2012

Cândva ....**

Te voi căuta când mă vei chema,
Chiar dacă albe tâmple vom avea.
Să nu uităm ca ne-am iubit cândva :
Ecoul dragostei a fost aievea.

Să se prelingă pe obraji lacrimi,
Ce-n sfânta taină s-au scurs,
Buzele rostit-au şoapte de patimi,
Amare clipe de iubire am ascuns.

Te voi căuta de-un rămas bun
Şi-n zări nemărginite voi pleca,

Să nu mă uiţi c-am fost iubita ta,
Dar nu am mers pe-acelaşi drum.

   Elena Mândru

Dor de noi *

Mi-e dor de tine, nu de mine,
În vis de mână mă ţineai
Şi alergam pe cele doua şine,
Nu ne pasa de vreun tramvai.

Mi-e dor de tine ,nu de mine,
Să-ţi simt fiorii unicului sărut,
Trecut-a timpul ,nu mai vine..
Şi doar mai pot..să te salut !

Mi-e dor..nu de tine şi nici de mine,
Mi-e dor de amândoi ,de noi.
Iubire pătimaşă, aprinsă-ntre suspine,
Speranţele-s departe:suntem atât de goi....!

    Elena Mândru
     30.08.2012




   

Ciob de tăciune *

Am aprins candela stelelor,
Să priveşti în adâncul sufletului meu,
Acolo unde iubirea
Zace pe un ciob de tăciune.

O subtilă chemare să mă dezlănţui
În cântecul greierilor,
În freamătul pădurilor şi tăciunele
Să aprindă nestăvilita iubire.

Mă dor scânteile, pârjolindu-mi
Inima ce palpită năvalnic,
Simt că se descarcă un atac de panică ;
E sărutul repetat cu gust de foc .

    Elena Mândru


   

Santinela *

Ce greu e singură şi ranile-mi sângerează,
Nici cămaşa ruptă nu-mi este bună de pansament.
Nu mai văd steagul iubirii fluturând
Şi nici goarna n-aud, să ne dea semnalul întâlnirii.

Biată santinelă a cetăţii invadată de vise şi speranţe,
Îngenunchiată în faţa porţii deschise
De mănunchiul de stele,pentru a-ţi lumina
Calea acoperită de voalul nopţii sângerii.

Baioneta am aruncat-o peste ziduri,
Nu am puterea să mă lupt cu balaurii uriaşi
Cu multe capete ,hămesite dupa mirosul proaspăt,
Predau ştafeta şi mă dărui lor,aruncând cămaşa zdrenţuită.

   Elena Mândru

Dor pictat..**

E-un vis ce nu se mai sfârşeste
Cu-n dor cumplit, ce mă orbeşte,
De-a ploii stelelor curgând
Şi-n mii fărâme prefăcând.
De-aş putea să pictez dorul...

Culori nu voi găsi nicicum,
Nedefinit este conturul,
Dar ştiu că-i plin ca un album.
Şi totuşi cum să pictez dorul ?

Eşti prea departe să ţi-l dau,
Din mâna mea să îl culegi,
Ţi-l voi trimite pe o stea,
În orice colţ de lume eşti :
Poate tu ştii să pictezi dorul.

 Elena Mândru
      19.09.2011

Noi şi toamna *

Ce dor cumplit de toamnă se revarsă,
Pe chipul tău si-al meu de nu ne iartă.
Mi-ai promis că va fi vară-ntotdeauna,
Dar nu am presimţit că va veni furtuna.
Cu ploi,fulgere ,frig şi dezgolire
A pomilor de frunze-n îngălbenire.
Şi plângem legănându-ne în braţe

Durerea ,o funie să ne agaţe,
Să ne iubim ,să vină iaraşi ploi
Şi toamna să rămână cu noi doi.

    Elena Mândru

Spre asfinţit *

M-am aşezat la masă cu destinul,

Să-l întreb ce vrea de-s încărcată cu dileme,
M-a privit rânjind precum rechinul,
Când simte sângele prăzii curgând din vene.

Mi-a spus să am răbdare şi să nu-l forţez,
Înca mai pot fi copilă şi să visez,
O tânără bălaie cu ochi albaştri,
Indrăgostită, în noapte valsând sub aştri.

Dar el nu ştie ca eu timp nu mai am,
Prea mult s-aştept ce mi-a fost hărăzit,
Mă-ndrept spre asfintit
Şi... trag perdeaua peste geam.

    Elena Mândru

La ţărm de vis *

La ţărmul dintr-aici şi nicăieri
Era un azi sau poate ieri,
Nici nu mai ştiu de-i întuneric sau lumină,
De-i apa neagră ,albastră sau doar o grădină.

Parcă aud un ţipăt ascuţit de albatros,
Sau poate o durere a inimii suferinde,
La ţărm de vis e-un cântec amoros,
Lumina zilei cu jale se desprinde ..

  Elena Mândru
     28.05.2012

Melancolie...**

În clipe de melancolie
când sufletul ţi-e răvăşit,
ai vrea un pic de armonie
să îti aduci aminte de copilărie.

Zburdalnic şi fără de griji,
băteai o minge sau citeai o carte,
cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi,
ori Babe Cloanţe şi balauri furioşi.

Şi depănând copilaria,

priveşti ce repede trecut-au anii,
lăsa-vei cartea cu poveşti
din alte vremi şi ...te trezeşti!

   Elena Mândru

Vise şi chibrituri...**

As vrea să fiu fetiţa cu chibrituri,
să-mi număr vise şi speranţe,
le-aşez în cutia bătută cu nituri,
ascunsă-n sipet ,să mă uit în vacanţe.

Aştept o rază trimisă de soare,
să mă ajute să cresc mare,
nerabdătoare să urc treptele vieţii,
plămădeală să fiu prin roua dimineţii.

Dar ,vai, mă trezesc iaraşi din visare,

fetiţa din mine deja a crescut mare,
dă foc la vise şi doruri, cu chibrituri,
arar uitându-se la cutia cu nituri.

    Elena Mândru

Fă-ţi timp...**

Dă-i sufletului ce i se cuvine,
nu fi egoist,să fii doar pentru tine,
fă-ţi timp şi umple-l cu iubire
în cântec de vioară acum,
si nu în nemurire..

Noi timp avem de toate
în astă viaţă pe pământ,

nemulţumiţi sântem ca e puţin,
de mai rămâne ,ducem în mormânt,
nimic nu se mai poate.

Avem timp de toate pentru toţi,
ce mult contează doar o clipă pentru noi,
abia către sfârşit stim că am fost netoţi,
cât am pierdut la ultimul bilanţ,
crezând că rămânem bravi eroi.

    Elena Mândru

     26 mai 2012
    

Cântec mut..**

De-mi vei cânta în fiecare seară
Un cântec nou sau vechi pe strune de vioară,
Voi fi pierdută-n toiul nopţii pe-un colţ de paradis,
De-un farmec feciorelnic, real sau doar în vis.

Şi-o boare-mi va cuprinde-a mea fiinţă,
Îmi tremură iubirea pe-arcuşului dorinţă....
Iar struna-mi va răscoli auzul aţipit,
Să-mi amintească de când n-am mai iubit !

Tu cânta-mi o melodie mută
Fără de note sau sunete stridente,
Din tril de păsări ia şi împrumută,
Când sunt aţipite şi parcă-s absente..!

   Elena Mândru

      27 mai 2012

     

Caută-mă *

Dacă mă cauţi în nopţile cu lună plină,
Străbate cărarea încet printre aştri,
Şi într-un colţ pe bolta  senină,
Vei zări sclipirea ochilor mei albaştri.

Dacă mă cauţi în luna mai,
Când te-mbată parfumul florilor de tei,
Nu ezita, o clipă să mai stai,
Te-aştept cu dragoste ,de mană să mă iei.

Dacă mă cauţi în îndepărtata zare,
Iubirea te va ajuta sa-ţi fie mai uşor,
Şi chiar de-ar fi să treci mare cu mare,
Orice obstacol ne umple dor cu dor.

Dacă mă cauţi ,mă vei găsi lângă izvor,
Spălându-mi genele uscate de întunecimi,
Fă-mi prosop în căuşul palmei plin cu dor,
Alină-mi durerea inimii cuprinsă de patimi.

Dacă mă cauţi pe poteca din pădure,
Unde alergam pitindu-ne după copaci,
Îmi vei găsi în poală proaspete mure,
Strivindu-le bobiţa cu buzele dragi.
 
   Elena Mândru
    12 mai 2012 

Spune-mi iubite ......**

Trimite-mi iubite năvalnice cuvinte,
Înşiruie cu tot ce-ţi aduci aminte,
Ce-ai vrut să-mi spui o vară-ntreagă,
Descatuşeaza-ţi mintea şi te dezleagă.

Spune-mi iubite cuvinte ce le-ai ascuns,
De teamă că nu-mi vor fi îndeajuns,
Să cred în vise şi slove ce dor,
Lăsându-le învăluite de-un nor.

Spune-mi iubite cascade de şoapte,
Ca să-mi ajungă-n fiece noapte,
Nu ştiu de le voi sorbi vreodată din gura-ţi uscată,
Dar le-aş păstra în suflet înfipte-n sageată.

     Elena Mandru 
10,05.2012

Rătăciţi printre stele...**

În nopţile târzii cu lună plină
Am rătăcit prin cerul presărat cu aştri,
Mi-aş fi dorit tu să mă ţii de mână,
Să-ţi luminezi chipul în ochii mei albaştri .

Ne-am fi luat un nor ca o trăsură,
Îmbraţişaţi să colindăm bolta cerească,
Să fim naivi şi visători fără măsură,
Iubirea, un curcubeu de simţăminte să-mpletească.

Să aruncăm scara de gânduri ca negre perdele,
Şi sufletele noastre s-agonizeze-n fericire,
Să mă alini la pieptul tău prin noianul de stele,
Durerea-n urmă să rămână şi noi spre nemărginire

   Elena Mandru
   09 mai 2012.

Nu-i târziu....**

Te chem să-ţi faci popas în al meu suflet,
Să te-odihneşti în nopţile târzii cu lună plină,
Te-aştept ca un copil, să mă opreşti din plânset.
Inundă-mă cu dulci şoapte şi inima-mi alină.    
                                       

Cu mâinele-mpreunate,am ridicat ochii la cer,
Mă rog să mi te lase să-mi fii drept mângâiere.
Aprigă-i dorinţa, gura mea de aer
Eşti,marea mea iubire şi-a vieţii adiere.


Trecut-au anii şi fruntea mi-e ridată
Cu bune şi cu rele,ce rost să le mai ţin ?

Alung ce-a fost durere,să mai iubesc o dată..
Vreau baie de lumină ,nu mai socot anii ce vin ..!

   Elena Mândru

    03 mai 2012

Diamantul iubirii

O lacrimă ce curge din albastrul ochilor,
Îmi spală supararea sau dă luciu fericirii,
O las sa se prelingă pe mladiţele brazilor,
Să fie veşnic verde legământul iubirii.

Ca o lacrămioară culeasă din padurea-ntinerită,
Eman parfumul ce te-mbată până la delir,
Ai palpitaţii de emotie ,oh ,da,din ziua menită
Să ne vedem ,şi-ai încuiat sărutul într-un potir.

Îţi dărui diamantul rostogolit din ochii umezi,
Mă simt copleşită de iubirea-ţi plină de tandreţe,
E-un farmec aparte,nu poţi sa-l colorezi...
Câte carate are ..nu stiu ,e unicat ,e o mandreţe !

  de Elena Mândru

   30 apr.2012

Boboc de viaţă..**

Mă bucur în tăcere şi-s jucăuşi ochii mei,
Când ţi-aud glasul ce mă-nfioară...
Ca şi atunci, când prima oară
Răpuşi de emoţie,ne-am întâlnit pe alei.

Cu viteza luminii aş pătrunde ca un laser,
Prin peretele de stâncă ce ne desparte,
Aş smulge bucăţile de piatră, să intre aer
Şi suflul lui să ne unească dorurile-ndepărtate.

Cu inocenţă de copil ,un boboc al vieţii nedeschis,
M-am întors cu faţa la tine ca la soare,
Când mă alini,petalele mă dor.. şi-n vis,
Se-mprăştie parfumul celei ce-am devenit ,o floare.


  Elena Mândru

  21.04.2012

Gânduri şi iluzii..**

Vulcanic eman o avalanşă de gânduri şi iluzii,
Ca-n labirintul serului pus în perfuzii,
Îmi zboară mintea-n zări îndepărtate,
Şi-mi clocotesc multiple dorinţe de libertate.

Doar pentr-o clipă m-am oprit , unde s-o apuc?
Îmi şterg ochii înlăcrimaţi ,întrebători,
De-aş şti călătoria vieţii ,încotro mă duc,
Aş avea puterea să mai caut alţi zori ?

Sunt o mică stea ce ţi-am pus-o în palme,
Să-ţi încalzeşti buzele la strălucirea ei,
M-am desprins cu greu de pe cer , să nu se sfarme,
Prinde-o pe arcadă,să nu mă calci sub paşii grei.

Ah, o adâncă dragoste ce tu mi-o porţi,
De-mi spui ades sau rareori,o simt...

Sufletele noastre-s împreună cu aceleaşi torţi,
De amânam unirea ,ele-s hărăzite şi nu se mint.

   Elena Mândru

   20 apr.2012

Orizontul fericirii **

Privesc zorii ce-mi bat în geam
Uitând cum trece timpul şi-mi imaginam
Emotive inimi la prima întâlnire,
Privirile mute şi dilatate de uimire .

Pe calea neumblată unde-am găsit iubirea,
În jur numai hăţişuri şi-n faţă doar speranţa,
Visul de-mplinire a fost ca şi făclia,
Diamantine sclipiri te pătrund, scăzând distanţa.

E sfânta taină a iubirii păstrată în tăcere,
Cuvintele de dor scrâşnind de durere,
Şoapta buzelor arse-n adânci mistere,
Imagini pe retina-n aşteptata mângâiere.

Îţi simt licoarea dragostei ce te ostoieşte,
Un fel de anestezie ameţindu-te ca vinul pelin,
Pătrunde-mi porii şi calea-mi netezeşte,
Şuvoaie de fierbinţi săruturi,să-nec orice suspin.

   Elena Mândru

   19 apr.2012

Secunda iubirii **

Ca un fluture de noapte zbor spre visele tale,
De te culci mai tarziu,cheamă-mă..
Cu un pahar din seva iubirii scoasă din petale,
Împrăştie pe valea văzduhului şi prinde-mă.

Doar o secundă aştepţi nerăbdător să vină,
Te repezi la clepsidră ,ca firul de nisip să nu cadă,
Nici nu-ndrăznesti să aţipesti,să nu intervină
Somnul de-o clipă şi timpul să mă piardă.

Tristeţea din adâncurile sufletului,

E invizibila, pe faţă inundă veselie.
Doar tu ştii că nu pot da cu fond de ten gândului,
Să-mi împartă secunda iubirii, felie cu felie.

   Elena Mândru

      18 apr.2012

Secunda iubirii **

Ca un fluture de noapte zbor spre visele tale,
De te culci mai tarziu,cheamă-mă..
Cu un pahar din seva iubirii scoasă din petale,
Împrăştie pe valea văzduhului şi prinde-mă.

Doar o secundă aştepţi nerăbdător să vină,
Te repezi la clepsidră ,ca firul de nisip să nu cadă,
Nici nu-ndrăznesti să aţipesti,să nu intervină
Somnul de-o clipă şi timpul să mă piardă.

Tristeţea din adâncurile sufletului,

E invizibila, pe faţă inundă veselie.
Doar tu ştii că nu pot da cu fond de ten gândului,
Să-mi împartă secunda iubirii, felie cu felie.

   Elena Mândru

      18 apr.2012

Cenusăreasa ^^

Cenuşăreasă sunt făr-un papuc,
Alerg despletită noapte de noapte,
În toate zilele ce vin ,să mai apuc,
Să-mi dai condurul legat cu cele două şoapte.

Sunt eu cu un trecut ce n-as vrea să-l uit,
Sunt eu cu un prezent ce-l trăiesc cu tine,
De nu eşti lângă mine,doar gându-mi aparţine
Şi-un dor nevinovat suspină îndelung ,tăcut.

Ziua de ieri am uitat-o într-o pagină îngălbenită,
Vreau să renasc, să mă hrănesc cu fericire,
Atât de fragedă iubire, la ceas târziu venită :
Suntem doi porumbei ce zboară spre nemărginire.

   Elena Mândru

   17 apr.2012

Fantezie **

Aş vrea să fiu o rază de soare ce nu moare,
Doar în amurg aţipeşte pentru mâine,
Să dea dimineţii culoare şi zilei splendoare,
Şi din negura nopţii să facă albăstrime.

O muzică ce-ncântă făptura-ngândurată,

Vioara sufletului sunt,atinge-i coarda
De plânge,să-i săruţi nota sol pe gama înflorată,
Şi măngâie-i struna ,alta-i va fi soarta.


 Până mai ieri plutea în aer un mister,o fantezie,
Ca o nalucă apărută de niciunde şi totuşi vie.
Din glumă am trecut în dansul iubirii ,o feerie,
O anonimă-s şi mă iubeşti dintr-o mie.

   Elena Măndru

     10 april.2012

Ultimul popas **

Cu paşii lunecând aiurea pe malul mării,
Pe zeci de pietricele să-mi mângâie pielea,
Dau frâu dorurilor în marşul căutarii,
Speranţele-mi spun, că se va-ntămpla aevea.

Sunt marea cea mare de-i lungă şi lată,
Eşti valul ce mă-nlănţuie-n valsul iubirii,
Mă-nalţi şi mă cobori, ca pe-o acrobată,
Cu tot cu peşti şi scoici într-un vals ca mirii.

Esti ca nisipul ce mă arde. o crudă plăcere,
Lipindu-se pe trup în mii de nestemate,

Uităm de tot ,dansăm cât mai departe,
Dar ultimul popas va fi... o candidă tăcere.

   Elena Mândru

     06 aprl.2012

Miros de primăvară **

Un cor de păsări prin pomii scuturati de ţurţuri,
Ciripesc mugurilor să plesnească-n floare.
E mirosul de primăvară ,fâlfâit al aripilor de fluturi,
Zbor de porumbiţe fericite că iarna nu mai doare.

Răsună un cântec vesel din izvorul nesecat,
Cu apa lină şi răcoroasă pentru o iubire fierbinte,
Sărută pământul mustind de iarbă verde şi aplecat ,
Te prelinge-n al meu suflet să-ţi şoptesc atâtea cuvinte.

Ca o inimă de munte ce zvâcneşte-n mine,
Ies aburi din adâncuri spre piscuri solare,
Imbraţisării pădurii îi fac plecăciune:
Potecile şerpuiesc prin iarba-nrourată ca nişte fecioare.

    Elena Mândru

    05 aprl.2012

.

Suflete tăcute ...**

N-am număr câte zile şi nopţi de frământare,
Pentru o dragoste curată şi fierbinte,
Cu lupte lăuntrice şi-atâta cugetare,
Inima şi sufletul nu ne poate minte.

Mă simt ca o scrisoare nedesfacută,
Ce zace uitată într-un ungher,
Doar plicul ştie cât sunt de tăcută,
Că iar va trece înc-un an stingher.

Aştept să vină ziua ca pe-o răsplată,
Să se reverse peste secretul bucuriei.
Privesc încrezătoare spre iubirea curată,
Să-ţi dăruiesc sublima clipă a veşniciei.


   Elena Mândru

       04 aprl.2012

Şansă sau destin...**

Morman de piscuri şi vaduri numite destin,
Trecutul e apa secată-n deşert,
În arca iubirii inimile ne susţin
Şi-n măreţia libertăţii vor canta în concert.

Ţintită-i privirea captivă spre depărtări,
Ghemuită după genele umbrite
De dorul măcinat al dulcei chemări,
Ca ziua şi noaptea, contopite.

Cânta-voi iubirea în suavele versuri,
Un vis adevărat trăit în  fiecare zi,
Doar timpul ne va da răspunsuri,
Dacă va dăinui sau se va şubrezi.

Am sufletul pus în faţa unei şanse.
Aprinsă e lumina în calea iubirii,
Ori a destinului  cu-atâtea avalanşe
De sentimente,stări confuze şi teama împlinirii.

   Elena Mandru

    02.april.2012

Spasme şi regrete .....*.

Regret,mă ard văpăi de foc şi dor,
Am răni adânci de la dragostea patimaşă,
Chemarea vrajei să ţi-o trimit în zbor,
Învelită-n durerea zdrenţuită ca o camaşă.

De-atâta tristeţe mi se-neacă privirea,
Căzută-n hăul deschis între noi,
Nu pot să alung dorul şi agonirea,
Lăsând să treacă timpul, umplându-l cu noroi.

În ecoul tăcerii, sufletele noastre se vor stinge

Ca două făclii ,peste care trece un şuvoi cu apă,
Palidele inimi cu sânge vor plânge
Şi demonul iubirii va-nchide uşa în grabă.

În spasme şi regrete visele-au rămas pe retine,
Şi trupurile noastre flămânde s-au prăbuşit,
Înainte să se unească-n furibundele destine,
Mute de jale şi ochii implorând spre cer ,au murit.

      Elena Mândru 
       31.03.2012 



  

Dornica iubire *

Năvală cu iubire ţi-am intrat in viaţă,
Ca o drumeaţă zdrenţuită ,cu sălbăticire
Ni s-au întâlnit durerile pe cerul gri de ceaţă,
Sorbindu-ne scântei de fulgere cu fericire.

Prin urme troienite te-am gasit într-o primăvară,
Ieşindu-mi în cale un copac dornic de frunze,
Pe coroana ta goală eram ca o dulce povară,
Încălzindu-ţi trunchiul cu sânge cald din buze.

Ca un răspuns la ceva ce cautai şi nu avea nume,
M-ai primit întâi ispitind o făptură rece cu sclipiri,
Ţi-ai colindat gândurile cu întrebări anume
Şi ai aflat că sunt chemarea dornicei iubiri.

   Elena Mândru

    05.09.2011

Tatuaj muzical...**

Sunt struna de vioară poposită pe-al tău umăr.
Iubeşte-mă, năvălind cu tandre săruturi,
Poartă-mă prin cascada de note într-un licăr
Şi murmură pe buze, tremurândele cânturi.

O bucată de ţărm numit iubire,
Pictează-l cu sufletu-n zeci de culori,
De mă primeşţi ,ascunde-mă în tine,
Să-ţi fiu şevaletul nopţii până-n zori.

Conturul urmelor lăsate de mângâieri,
Îl păstrez ca pe un tatuaj al dorului de tine,
Şi-i dau o sărutare pentru ziua de azi şi de ieri,
Sunt struna de vioară,ce-n gânduri mă tot ţine !

   Elena Mândru

   28.03 2012 

Vraja sărutului *

Mi-e dor de un vis colorat în roz,
Cu vorbe dulci şi mângâieri pornite din tine,
Să uit copacul vieţii ,scuturat ca pe un rupt loz
Şi zorii zilei de mâine să mă aline.

Te-ncânt ca o zeiţă cu harfa unei melodii,
Mă legăn sub steaua fericirii ideale,
Întrezăresc un curcubeu sub norii zglobii,
După ploaia ce-şi revarsă puhoiul de mărgăritare.

O nobilă fecioară vrăjită de prima iubire
Mă simt şi surâd la fereastră, sub cerul înstelat
Alintându-se ca un trandafir îmbobocit de uimire,
Sub al soarelui sărut îşi deschide corolarul dantelat.
.

   Elena Mândru
      01.10.2011

  

Osânda *

Ca o palidă  frunză căzută din copacul fericirii,
Am suportat ploaie ,ninsoare sau vânt,
Spre iarna vieţii m-am agăţat de taina iubirii,
Şi-acum gust otravă-n cuvintele de alint.

Mă simt ca o noapte trecatoare uitată,
Stingheră-mi astept pierea din zori,
Nimeni nu-ţi va lua locul vreodată,
Mi-ai aruncat un vis ,să zbor până la nori.

Prelinge-un şir de lacrimi si-o inimă ce doare,
Credeam că-s fericită,dar mare-i amăgirea,
Din ochi îţi ţâşnesc priviri neiertătoare,
Scurtează-mi miracolul clipei cu osândirea.

Sunt floarea albastră ce mor prea devreme,
N-aveam altă mângâiere decât a ta speranţă,
Ca un mugur răsărit în numele iubirii supreme,

M-am ofilit, murind în a zilei nesiguranţă.

  Elena Mândru
    24.03.2012

Dor de inoire *

C-un zâmbet şi-un suspin
Mi-ai pus diadema pe fruntea-ncruntată,
De nu te văd o zi, în jur totu-i străin,
Şi-mi pare spin orice floare parfumată.

Ţintuită într-o raclă-negurată pe o palmă de cer,
Trimite-mi săgeţi de-mi sparge armura,
Prin nori să te zaresc şi ca un aventurier
Să-mi spui mici nebunii ,să-mi descreţeşti făptura.

Am fost întunericul zilei sfârşiate de tine,
Mi-ai curăţat lutul lipit de pleoape,
Înnegrit de-atatea lacrimi şi suspine,
Aducându-mi dor de artificii în calde şoapte.


   Elena Mândru.
     

Nopţi....*

Sânt nopţi când m-aş atârna de lună,
Să-ţi lumineze umbra paşilor pierduţi,
Sărut urmele tălpilor ce se adună,
Pe cărăruia fericirii ce o cauţi.

Sânt nopţi dormind cu tine-n gănd,
Şi-o pernă roşie locul ţi-a ţinut,
Repetam cuvinte de iubire rând pe rând,
Cu dulci fiori când m-aş fi dăruit.

Sânt nopţi în care-mi pui o stea în mână,
Să-mi străluce faţa ca un licurici
Şi ielele cu pletele-n vânt s-adună,
Prinzându-ne-ntr-un dans ,bezmetici.

Sânt nopţi în care-aş vrea să-ţi fiu prinţesă,
Să-mi pui o coroniţă cu mii de săruturi,
În loc de hlamidă ,o gingaşă cămeşă,
Să alergam prin flori,să prindem fluturi.


Sânt nopţi când călăresc un inorog,
Cu păru-n vânt şi goală printre aştri,

De-atunci mă uit spre cer şi mă tot rog ,
Să nu-mi uiţi nicicând ochii albaştri.

  Elena Mândru

Insomnie...**

În nopţile când nu vreau să mai exist ,
Aş pleca în lumea de niciunde,
Caut o nişa pitită în care să mă ascunde..

Ah, urlă trenu-n gară şi totuşi mai insist.

În nopţile când cred că voi visa a moarte,
Plecat-ai fantomatic din al meu pat,
Îmi şuieră-n timpane dulcile-ţi şoapte
Şi reci fiori de groapă mă răzbat.

În nopţile când îmi înfigi o tolbă cu săgeţi,
Pe sufletul în taină dăruit,
Scâncet de durere şi vuiet în pereţi,
Vai ,eternitatea clipei s-a năruit.

În nopţile când voi să fiu un vârcolac,

Aş muşca flămândă din carnea caldă,
M-aş arunca obosită ca un insomniac,
În apa îngheţată ...să fac ultima scaldă.

  Elena Mândru

19.03.2012
      

Suferinţa cometei..**

Mă domină presiunea că mi-ai adus deziluzia,
Semăn cu suferinţa cometei căzătoare.
Mă-nchin şi-mi fac semnul crucii ,aleluia,
Intru-n groapă.astupându-mi şuviţele bălăioare,

O rătacită creatură cu nume de om,
Peste toate am pus mai presus raţiunea,
M-ai istovit ,cuprinsă-s de nesomn,
Cu dalta mi-ai sfărâmat pasiunea.


Şiruri de lacrimi îmi curg pe faţa crispată,
Nimic nu-mi prevestea valuri ameninţătoare,
Un braţ cu trandafiri să-mi arunci şi o lopată
Cu pământ,ah ,moarte ,cât eşti de sfidătoare...!

  Elena Mândru
 19.03.2012

Un nimic

Ştii cum e visul unui suflet chinuit,
Mic de statură de mersul gârbovit ?
Pe-afară are haină nouă,strălucitoare,
Pe dinăuntru încleştat de simţuri arzătoare.

Fiinţa mută zace îngheţată de uimire,
Pierdută în puterea vrajei de ieri,
Secată de roua ochilor,dor de iubire
Un zâmbet pierdut aiurea-i descoperi.

Un nimic în lumea asta sfidătoare,
Pe veci pierdut ca o mică stea,
Oricât de strălucitoare ar apărea,
Ironia sorţii rânjeste răzbunătoare.


Pe buze-i tremură durerea în neştire,

Sărate-s lacrimile curse din ochii-mpăienjeniţi,
Îl dor visele-mpânzite cu perfida fericire,
Zâcând el şi ea în orgolii împietriţi.

  Elena Mândru

Trepte ...**

Cutremurătoare fulgerare de lumină
Mi-a umplut întreaga-mi fiinţă,
Lacrimi şi iubire s-au prelins din inimă,
Dar am luptat cât mi-a stat în putinţă.

O voce lăuntrică îmi tot repetă mereu,
Să înţeleg pentru tine cine sânt eu.
Îţi mulţumesc strigând s-auzi acest ecou,
Că ţi-am dăruit sufletul, să fie numai al tău.

Anii au trecut cu bine si rău,
Nicăieri nu există o cale dreaptă,
Extrema iubirii e acel hău,
Spre care ne-am fi adâncit treaptă cu treaptă.

E-o viaţă trecătoare ca fulgul de zăpadă,
Cândva am fost seacă,azi sânt plină de tine,
M-ai ridicat în slăvi ,m-ai uns cu pomadă,
Iubirea-i cu noi şi universul ne aparţine.


  Elena Mandru

Geamăt mut *

E toamnă tarzie,
Eu mai visez la vara ce-a trecut
Şi nu ne-am mai văzut.
Ploaia se-nmulţeste cu lacrimile mele,
Curgând şiroaie pe aleile parcurilor,
Acoperite cu pătura de frunze-ngălbenite.
Te simt cum suferi în tăcere,
Iţi simt pulsul inimii
Şi-ţi văd pumnii stranşi de durere,
Rătăcind prin ascunzişurile sufletului.
Sântem într-un vis ce parcă nu se mai sfarşeşte,
Şi din ochi picură sânge nevăzut,
Pictând un tablou al disperării.
   
      Elena Mândru
   

               

Indecise culori *

Cu alb şi negru-amestecat
Nici eu nu-mi definesc culoarea,
Pe un desen m-am aplicat,
Şi am stricat toată splendoarea.

Ador culoarea cerului de vară,
Albastrul pur de neasemănat,
Mă-mbrac în rochia de seară
Şi-mi pun stele ,şirag de diamant.

O mică stea să-ti lumineze visul,
Să-ti mângâie cu o sclipire fruntea,
Mă sting spre dimineaţă, cand încă ai surâsul
Din timpul nopţii ,cu mine-i plină mintea.

  Elena Mândru

Publicat in Ziarul Natiunea 2011.

Simfonie de toamnă...**

Cântă orchestra o simfonie de toamnă,
In culori amestecate ,palide, pierdute,
Copacii îşi clatină brodata lor coroană,
Pe-alei frunzele-s îngălbenite.

Pe cer valseaza şirul păsărilor călătoare,
Pe rampa luminată către alte zări,
Frigu-i duşman, se-apropie de soare,
Plecând cu-amărăciune-n alte ţări.

Ici ,colo ,câte-o bancă din vechiul parc
Aşteaptă-ndrăgostiţii sa mai vină,
Ori bătrânei ce joaca şah sau spun un banc,
Şi-ascută simfonia vântului-n surdină...

  Elena Mândru


 

Dor de Deltă *

Plutesc pe oglinda firului de izvor
Mai limpede decat lumina ochilor,
Şi-mi împodobesc mlădiţele de flori,
Uitându-mă în luciul apei incolor.

Mă mângâie boarea vântului de vară,
Te răcoreşte ,te-nfioară.
Şi-un pat de frunze şi flori de mărgăritar,
Mă duce gândul la deltă şi la far.

Mi-e dor de nufărul ce l-am dezmierdat
Şi am valsat plutind uşor,
E-mbietor să-l rupi ,dar il ador,
Deşi e trist ,eu l-am abandonat.

     Elena Mândru

 Publicat in Ziarul Natiunea.

Unde eşti Lună *

O ploaie-mi bate-n fereastra închisă
Şi vântul umblă pribeag printre crengi,
Simt ca îngheţ,dă-mi mâna întinsă,
Apără-mă de fulger ,am lacrimile seci.

Simt cum se scurge timpul din noi,
Mă uit în urmă ,nu te zăresc,
Vino să fugim amândoi,
Precum cocorii spre înaltul ceresc .

Obstacol de-ntuneric pe-a mea cale,
Mă pierd în abisul ce mă-nconjoară,
Desprinde-te Lună şi te coboară,
Ia-mă in braţe şi du-mă-n palatele tale.

Eşti candela stelelor, aprinsă
Să te uiţi în adâncul sufletului meu,
Găsi-vei iubirea într-un tăciune încinsă,
 Pune-o pe-o foaie de-argint la pieptul tau.

   Elena Mândru

Tic-tac

Ma-ntrupez in  vremea slabita de putere
C-un dangat de clopot fara durere,
Arareori mai sunt o suvenire,
Al unui gand gonit in ratacire.

Precum secunda ce bate-n ceasul din perete
Un tic-tac enervant la ureche,
Tacuta ma pierd in al timpului sonor
Si-astept sa renansc pe al minutului pridvor.

Sunt orologiul ce-ti bate-n cosul din piept,
Iti numar pulsul ce-ti curge prin vene,
De nu tii pasul cu ritmul devii inert,
Ma destram si secundele mor alene.

   de Elena Mandru,febr.2012

 

Captivitate

Sunt intr-o salbatica padure
Umbland aiurea printre copacii pan' la cer,
M-afund in pustiul cu miros de secure
Si uit de lume ca vrajita de-un mister.

... Sunt ca o dunga alba intr-o dumbrava verde,
Un vechi stejar imi scartaie sa fug cat mai departe,
Imi da un pumn de frunze ,o urma,a nu ma pierde,
Ca tot ce este-n urma are miros de moarte.

Sunt ca un vis aevea de frumos,
Aproape ca mi-e frica sa vad realitatea,
Am mintea tulbure,inima-mi bate zgomotos
De dragostea sublima ,urland captivitatea.

  by Elena Mandru

Publicat in Ziarul Natiunea febr.2012