miercuri, 22 aprilie 2015

Scâncet de condor....:**

Mă astepţi acolo, în vârf de munte,
aripile-ţi sânt lăsate în jos a neputinţă,
sufletul îţi lăcrimează că destinul
nu ţi-a fost prea prielnic,
Ochii străpung piatra neclintită,
să-ţi zăreşti perechea mult visată.
un năprasnic vânt mereu va spulbera
căutarea,trosnind crengile falnicilor copaci,
împletind lanţuri spinoase de netrecut.
Ah ,ce roşu e pliscul izbit în stânca aceea colţuroasă!
îţi smulgi penele aripilor ce-ar fi ocrotit-o
cu atâta iubire şi suferinţă de dor.
Dar ,vai cum se aude geamătul deznădejdii,
pierzândute în voia sorţii ,scâncind cu ochii uscaţi,
privind pe-o carare a văzduhului,
poate că vine azi sau cândva ...

      Elena Mandru



O coroniţă cu iubire...:**.

De ziua ta m-aş îmbăta
Cu luciul pupilelor gingaşe,
Pe-un nor pufos eu aş dansa,
Turnându-ţi ploi de săruturi pătimaşe.

De ziua ta ,cândva ,oh da,cândva..
Se vor îndeplini dorinţele aievea,
Doua suflete se vor împreuna,
Cu dragoste şi dor şi vor cânta ...

De ziua ta,o coroniţă cu iubire
Pe fruntea-mi umbrită de negre zile,
M-ai încorona în semn de dezrobire,
Pentru cartea vieţii aspre cu mii de file....

   Elena Mandru

Iluminare..:**

De-aş fi o palmă să ating cerul,
Mică cât o picătură-n infinit,
M-aş uni cu Luceafărul
Şi-am fi al universului un TOT absorbit.

De-ai fi cerul ce zăreşte palma-ntinsă,
Cerând o nemărginită Iluminare,
Sloboade sufletul să zboare
Spre marea cea mare nestrăpunsă..

Un pumn de vise sunt ,adunate ghem,
Toate-s făcute azi pentru ziua de mâine,
Ridic privirea-nlăcrimată şi TE chem ,
Fă-le Doamne speranţe de viaţă ,nu uita de mine ...

     Elena Mandru


Dezleagă-mă !...**

M-ai legat cu funie udată în jurul gâtului tău,
să fii sigur că-ţi aparţin ..Dezleagă-mă!
Mi-ai încolăcit mijlocul cu leaţuri din arterele inimii,
să mi se scurgă seva în aorta ta...Dezleagă-mă!
Mi-ai legat picioarele cu nojiţele
stejarului din tine...Dezleagă-mă!

Mi-ai răsucit gândurile şi le-ai risipit
în mii de fărâme,hrănindu-mă cu iluzii optice nevăzute.
Rogu-te în genunchii juliţi de stâncile duşmănoase
dintre noi ...Dezleagă-mă!
Iubirea lacomă ce mi-a cuprins trupul
şi sufletul deopotrivă în vâlvătăi de nestins,
sunt istovite de neputinţă,te imploră...Dezleagă-mă!
 
     Elena Mândru.