Mii de pânze se prăbuşesc de pe catargele vaselor,
din cala cărora se revarsă-nvolburat, sângele îngheţat
de învăluirea rechinilor,hămesiţi după mirosul bulelor tumultoase,
ce se-ngramădesc să picteze pereţii ,,navei mamă,, .
O ,da,undeva între Biblioteca Centrală şi Universitate corbii furioşi
au plecat,neputând să-nfulece din frageda carne a zburdalnicilor tineri .
Gălăgioşii hultani năpustindu-se spre albul de spital cu miros de moarte
lentă şi vaiete scrâşnind din dinţi .Către serul grăbit spre venele însetate de viaţă,
vulturii hulpavi s-au izbit cu putere în sticla geamului. L-ar fi înghiţit cu tot cu
stativ,numai să apuce să guste din sângele ce mustea sfidător în corpu-mi abandonat,
în moartea parţială neurală.Am aruncat cu apă,am urlat să-i alung,urând demonii ce
puseseră stăpânire pe bunul meu chinuindu-l ca o siluire-n miez de noapte....
Am plecat cu nădejde în alt ,, apartament,,desigur tot alb,crezând că mi-au pierdut urma,
dar simţul lor de absenţă la inventar,i-a avertizat că e rost de carne, gratis,fără apărare,
că pot înfuleca liniştiţi şi nestingheriţi,satisfăcuţi că în final vor fi posesorii unui posibil stârv fără scăpare...Le-aş fi făcut în ciudă cu sadism ,rânjind într-un act de dragoste trupească nebună.cu iubitul meu absent,ca-ntr-un dans al ielelor.drogate de seminţele de mac. Cine stie,poate neuronul înfumurat de frumuseţea halucinogenă a lanului de mac ,va zgudui cu putere în corbii crăpând de ciudă,că au pierdut o masă copioasă dintr-un trup prăbuşit, devenind un recipient trepădând de mii de ace....
Dar..s-a dus vremea macului înflorit şi neuronul încă e drogat pentr-un timp fără limite ....
din cala cărora se revarsă-nvolburat, sângele îngheţat
de învăluirea rechinilor,hămesiţi după mirosul bulelor tumultoase,
ce se-ngramădesc să picteze pereţii ,,navei mamă,, .
O ,da,undeva între Biblioteca Centrală şi Universitate corbii furioşi
au plecat,neputând să-nfulece din frageda carne a zburdalnicilor tineri .
Gălăgioşii hultani năpustindu-se spre albul de spital cu miros de moarte
lentă şi vaiete scrâşnind din dinţi .Către serul grăbit spre venele însetate de viaţă,
vulturii hulpavi s-au izbit cu putere în sticla geamului. L-ar fi înghiţit cu tot cu
stativ,numai să apuce să guste din sângele ce mustea sfidător în corpu-mi abandonat,
în moartea parţială neurală.Am aruncat cu apă,am urlat să-i alung,urând demonii ce
puseseră stăpânire pe bunul meu chinuindu-l ca o siluire-n miez de noapte....
Am plecat cu nădejde în alt ,, apartament,,desigur tot alb,crezând că mi-au pierdut urma,
dar simţul lor de absenţă la inventar,i-a avertizat că e rost de carne, gratis,fără apărare,
că pot înfuleca liniştiţi şi nestingheriţi,satisfăcuţi că în final vor fi posesorii unui posibil stârv fără scăpare...Le-aş fi făcut în ciudă cu sadism ,rânjind într-un act de dragoste trupească nebună.cu iubitul meu absent,ca-ntr-un dans al ielelor.drogate de seminţele de mac. Cine stie,poate neuronul înfumurat de frumuseţea halucinogenă a lanului de mac ,va zgudui cu putere în corbii crăpând de ciudă,că au pierdut o masă copioasă dintr-un trup prăbuşit, devenind un recipient trepădând de mii de ace....
Dar..s-a dus vremea macului înflorit şi neuronul încă e drogat pentr-un timp fără limite ....
Elena Mândru
o1.08.2013
