Ai fost sau eşti ....*

Am încremenit într-un timp necunoscut mie,
nici nu înaintez şi nici nu merg îndărăt,
nu-mi recunosc începutul şi nici unde mă aflu.
Mi-au îngheţat venele scurse de serul dătător de viaţă,
ce-mi clătea pereţii sangvinici .

Nu mă străbat sentimente de frică sau bucurie,
cred că nu le pot defini,
doar vagi amintiri pierdute într-un abis încătuşat.

Eşti pe undeva,ca o stafie ce-mi zgâlţâie
spiritul întrebător ,unde şi când ne-am cunoscut,
dacă ne-am iubit, de ce ne-am rătăcit ?

Mintea-mi este încâlcită de nodurile unei vieţi dispărute,
cea care refuză să-i reţină iţele .
Doar un sfâşietor ecou îmi străpunge inima,
ce palpită la frânturi scurtcircuitate
de dinaintea rupturii terminale ...!

Elena Mândru
20.03.2014

Maternitatea primăverii *

Renaşterea naturii din lunga ei tăcere,
Sămânţa dăinuirii e ascunsă ,dar nu piere.
Din somnul adânc şi îngheţat,
Îşi scutură casânca şi iese din iernat .

Din plămânul Universului o inimă tresare,
E a Pământului trezire sub razele de soare.
Îşi primeneşte aerul siberian cu unul cald,
Rochiţa-i dantelată se unduieşte fald cu fald.

Întindeţi braţele neîncăpătoare,
Primiţi natura de viaţă doritoare,
E locul sacru unde ne petrecem viaţa
Cu bune şi rele,rămâne-va speranţa.

Elena Mândru
13.03.2014