Pădure vlăguită *

Pădure dezgolită de dantela-ţi mătăsoasă ,cu frunze
Ce plâng la picioarele tale,
Razele de soare te străbat semeţe
Şi îşi înfing vârfurile,
Lăsând goluri sângerânde
În trupul tău vlăguit de frumuseţea verii hapsâne ..

Ridici ochii către cerurile-nalte,
Iţi trimiţi coroana să le atingă,
Şi-n rugăciunea mută,
Ceri o hlamidă de zăpadă,
Să-ţi acopere ruşinoasa goliciune,
Neîmbraţişată şi pierdută-n uitarea
Iubiţilor de-odinioară ..

Elena Mândru
26.02.2014

Floare rară ....*

Floare rară ,dulce-amară,
Parcă mai ieri te-am întâlnit.
Într-o însorită zi de vară
O clipă în braţele tale am înţepenit.

Mă întreb mereu cum e iubirea ?
Tu îmi răspunzi ,iubirea este sau nu este,
De-o fi sau nu ,asta-i menirea,
Să fim noi doi sau să rămană o poveste..

Poveşti sânt multe, de un an ,de-o viaţă,
Aşa cum floarea rară nu e lesne de găsit,
Înşiruite nopţi şi zile pe o aţă,
Într-o iubire ce rămâne sau s-a gătit.

Elena Mândru
 25.02.2014

Ecoul din pustie *

Doinesc un cântec din pustie,
Ecoul lui pribeag să îl auzi,
Pământul şi cerul să-l ştie,
Iar tu frânturi din el să prinzi .

Să-mi simti al dragostei fior,
De nu mă vezi că-s prea departe,
Picuri de lacrimi să culegi dintr-un nor
În cupe de Murano ca pe diamante.

Spuneai că-s floarea ta din vis neînflorită,
E încă întuneric pe aleea mea,
Un fir din soare să m-arunce cuibărită,
În palma-ţi umedă şi caldă, să-mi mângâi faţa.


Elena Mândru

22.02.2014