Spasme şi regrete .....*.

Regret,mă ard văpăi de foc şi dor,
Am răni adânci de la dragostea patimaşă,
Chemarea vrajei să ţi-o trimit în zbor,
Învelită-n durerea zdrenţuită ca o camaşă.

De-atâta tristeţe mi se-neacă privirea,
Căzută-n hăul deschis între noi,
Nu pot să alung dorul şi agonirea,
Lăsând să treacă timpul, umplându-l cu noroi.

În ecoul tăcerii, sufletele noastre se vor stinge

Ca două făclii ,peste care trece un şuvoi cu apă,
Palidele inimi cu sânge vor plânge
Şi demonul iubirii va-nchide uşa în grabă.

În spasme şi regrete visele-au rămas pe retine,
Şi trupurile noastre flămânde s-au prăbuşit,
Înainte să se unească-n furibundele destine,
Mute de jale şi ochii implorând spre cer ,au murit.

      Elena Mândru 
       31.03.2012 



  

Dornica iubire *

Năvală cu iubire ţi-am intrat in viaţă,
Ca o drumeaţă zdrenţuită ,cu sălbăticire
Ni s-au întâlnit durerile pe cerul gri de ceaţă,
Sorbindu-ne scântei de fulgere cu fericire.

Prin urme troienite te-am gasit într-o primăvară,
Ieşindu-mi în cale un copac dornic de frunze,
Pe coroana ta goală eram ca o dulce povară,
Încălzindu-ţi trunchiul cu sânge cald din buze.

Ca un răspuns la ceva ce cautai şi nu avea nume,
M-ai primit întâi ispitind o făptură rece cu sclipiri,
Ţi-ai colindat gândurile cu întrebări anume
Şi ai aflat că sunt chemarea dornicei iubiri.

   Elena Mândru

    05.09.2011

Tatuaj muzical...**

Sunt struna de vioară poposită pe-al tău umăr.
Iubeşte-mă, năvălind cu tandre săruturi,
Poartă-mă prin cascada de note într-un licăr
Şi murmură pe buze, tremurândele cânturi.

O bucată de ţărm numit iubire,
Pictează-l cu sufletu-n zeci de culori,
De mă primeşţi ,ascunde-mă în tine,
Să-ţi fiu şevaletul nopţii până-n zori.

Conturul urmelor lăsate de mângâieri,
Îl păstrez ca pe un tatuaj al dorului de tine,
Şi-i dau o sărutare pentru ziua de azi şi de ieri,
Sunt struna de vioară,ce-n gânduri mă tot ţine !

   Elena Mândru

   28.03 2012 

Vraja sărutului *

Mi-e dor de un vis colorat în roz,
Cu vorbe dulci şi mângâieri pornite din tine,
Să uit copacul vieţii ,scuturat ca pe un rupt loz
Şi zorii zilei de mâine să mă aline.

Te-ncânt ca o zeiţă cu harfa unei melodii,
Mă legăn sub steaua fericirii ideale,
Întrezăresc un curcubeu sub norii zglobii,
După ploaia ce-şi revarsă puhoiul de mărgăritare.

O nobilă fecioară vrăjită de prima iubire
Mă simt şi surâd la fereastră, sub cerul înstelat
Alintându-se ca un trandafir îmbobocit de uimire,
Sub al soarelui sărut îşi deschide corolarul dantelat.
.

   Elena Mândru
      01.10.2011

  

Osânda *

Ca o palidă  frunză căzută din copacul fericirii,
Am suportat ploaie ,ninsoare sau vânt,
Spre iarna vieţii m-am agăţat de taina iubirii,
Şi-acum gust otravă-n cuvintele de alint.

Mă simt ca o noapte trecatoare uitată,
Stingheră-mi astept pierea din zori,
Nimeni nu-ţi va lua locul vreodată,
Mi-ai aruncat un vis ,să zbor până la nori.

Prelinge-un şir de lacrimi si-o inimă ce doare,
Credeam că-s fericită,dar mare-i amăgirea,
Din ochi îţi ţâşnesc priviri neiertătoare,
Scurtează-mi miracolul clipei cu osândirea.

Sunt floarea albastră ce mor prea devreme,
N-aveam altă mângâiere decât a ta speranţă,
Ca un mugur răsărit în numele iubirii supreme,

M-am ofilit, murind în a zilei nesiguranţă.

  Elena Mândru
    24.03.2012

Dor de inoire *

C-un zâmbet şi-un suspin
Mi-ai pus diadema pe fruntea-ncruntată,
De nu te văd o zi, în jur totu-i străin,
Şi-mi pare spin orice floare parfumată.

Ţintuită într-o raclă-negurată pe o palmă de cer,
Trimite-mi săgeţi de-mi sparge armura,
Prin nori să te zaresc şi ca un aventurier
Să-mi spui mici nebunii ,să-mi descreţeşti făptura.

Am fost întunericul zilei sfârşiate de tine,
Mi-ai curăţat lutul lipit de pleoape,
Înnegrit de-atatea lacrimi şi suspine,
Aducându-mi dor de artificii în calde şoapte.


   Elena Mândru.
     

Nopţi....*

Sânt nopţi când m-aş atârna de lună,
Să-ţi lumineze umbra paşilor pierduţi,
Sărut urmele tălpilor ce se adună,
Pe cărăruia fericirii ce o cauţi.

Sânt nopţi dormind cu tine-n gănd,
Şi-o pernă roşie locul ţi-a ţinut,
Repetam cuvinte de iubire rând pe rând,
Cu dulci fiori când m-aş fi dăruit.

Sânt nopţi în care-mi pui o stea în mână,
Să-mi străluce faţa ca un licurici
Şi ielele cu pletele-n vânt s-adună,
Prinzându-ne-ntr-un dans ,bezmetici.

Sânt nopţi în care-aş vrea să-ţi fiu prinţesă,
Să-mi pui o coroniţă cu mii de săruturi,
În loc de hlamidă ,o gingaşă cămeşă,
Să alergam prin flori,să prindem fluturi.


Sânt nopţi când călăresc un inorog,
Cu păru-n vânt şi goală printre aştri,

De-atunci mă uit spre cer şi mă tot rog ,
Să nu-mi uiţi nicicând ochii albaştri.

  Elena Mândru

Insomnie...**

În nopţile când nu vreau să mai exist ,
Aş pleca în lumea de niciunde,
Caut o nişa pitită în care să mă ascunde..

Ah, urlă trenu-n gară şi totuşi mai insist.

În nopţile când cred că voi visa a moarte,
Plecat-ai fantomatic din al meu pat,
Îmi şuieră-n timpane dulcile-ţi şoapte
Şi reci fiori de groapă mă răzbat.

În nopţile când îmi înfigi o tolbă cu săgeţi,
Pe sufletul în taină dăruit,
Scâncet de durere şi vuiet în pereţi,
Vai ,eternitatea clipei s-a năruit.

În nopţile când voi să fiu un vârcolac,

Aş muşca flămândă din carnea caldă,
M-aş arunca obosită ca un insomniac,
În apa îngheţată ...să fac ultima scaldă.

  Elena Mândru

19.03.2012
      

Suferinţa cometei..**

Mă domină presiunea că mi-ai adus deziluzia,
Semăn cu suferinţa cometei căzătoare.
Mă-nchin şi-mi fac semnul crucii ,aleluia,
Intru-n groapă.astupându-mi şuviţele bălăioare,

O rătacită creatură cu nume de om,
Peste toate am pus mai presus raţiunea,
M-ai istovit ,cuprinsă-s de nesomn,
Cu dalta mi-ai sfărâmat pasiunea.


Şiruri de lacrimi îmi curg pe faţa crispată,
Nimic nu-mi prevestea valuri ameninţătoare,
Un braţ cu trandafiri să-mi arunci şi o lopată
Cu pământ,ah ,moarte ,cât eşti de sfidătoare...!

  Elena Mândru
 19.03.2012

Un nimic

Ştii cum e visul unui suflet chinuit,
Mic de statură de mersul gârbovit ?
Pe-afară are haină nouă,strălucitoare,
Pe dinăuntru încleştat de simţuri arzătoare.

Fiinţa mută zace îngheţată de uimire,
Pierdută în puterea vrajei de ieri,
Secată de roua ochilor,dor de iubire
Un zâmbet pierdut aiurea-i descoperi.

Un nimic în lumea asta sfidătoare,
Pe veci pierdut ca o mică stea,
Oricât de strălucitoare ar apărea,
Ironia sorţii rânjeste răzbunătoare.


Pe buze-i tremură durerea în neştire,

Sărate-s lacrimile curse din ochii-mpăienjeniţi,
Îl dor visele-mpânzite cu perfida fericire,
Zâcând el şi ea în orgolii împietriţi.

  Elena Mândru

Trepte ...**

Cutremurătoare fulgerare de lumină
Mi-a umplut întreaga-mi fiinţă,
Lacrimi şi iubire s-au prelins din inimă,
Dar am luptat cât mi-a stat în putinţă.

O voce lăuntrică îmi tot repetă mereu,
Să înţeleg pentru tine cine sânt eu.
Îţi mulţumesc strigând s-auzi acest ecou,
Că ţi-am dăruit sufletul, să fie numai al tău.

Anii au trecut cu bine si rău,
Nicăieri nu există o cale dreaptă,
Extrema iubirii e acel hău,
Spre care ne-am fi adâncit treaptă cu treaptă.

E-o viaţă trecătoare ca fulgul de zăpadă,
Cândva am fost seacă,azi sânt plină de tine,
M-ai ridicat în slăvi ,m-ai uns cu pomadă,
Iubirea-i cu noi şi universul ne aparţine.


  Elena Mandru

Geamăt mut *

E toamnă tarzie,
Eu mai visez la vara ce-a trecut
Şi nu ne-am mai văzut.
Ploaia se-nmulţeste cu lacrimile mele,
Curgând şiroaie pe aleile parcurilor,
Acoperite cu pătura de frunze-ngălbenite.
Te simt cum suferi în tăcere,
Iţi simt pulsul inimii
Şi-ţi văd pumnii stranşi de durere,
Rătăcind prin ascunzişurile sufletului.
Sântem într-un vis ce parcă nu se mai sfarşeşte,
Şi din ochi picură sânge nevăzut,
Pictând un tablou al disperării.
   
      Elena Mândru
   

               

Indecise culori *

Cu alb şi negru-amestecat
Nici eu nu-mi definesc culoarea,
Pe un desen m-am aplicat,
Şi am stricat toată splendoarea.

Ador culoarea cerului de vară,
Albastrul pur de neasemănat,
Mă-mbrac în rochia de seară
Şi-mi pun stele ,şirag de diamant.

O mică stea să-ti lumineze visul,
Să-ti mângâie cu o sclipire fruntea,
Mă sting spre dimineaţă, cand încă ai surâsul
Din timpul nopţii ,cu mine-i plină mintea.

  Elena Mândru

Publicat in Ziarul Natiunea 2011.

Simfonie de toamnă...**

Cântă orchestra o simfonie de toamnă,
In culori amestecate ,palide, pierdute,
Copacii îşi clatină brodata lor coroană,
Pe-alei frunzele-s îngălbenite.

Pe cer valseaza şirul păsărilor călătoare,
Pe rampa luminată către alte zări,
Frigu-i duşman, se-apropie de soare,
Plecând cu-amărăciune-n alte ţări.

Ici ,colo ,câte-o bancă din vechiul parc
Aşteaptă-ndrăgostiţii sa mai vină,
Ori bătrânei ce joaca şah sau spun un banc,
Şi-ascută simfonia vântului-n surdină...

  Elena Mândru


 

Dor de Deltă *

Plutesc pe oglinda firului de izvor
Mai limpede decat lumina ochilor,
Şi-mi împodobesc mlădiţele de flori,
Uitându-mă în luciul apei incolor.

Mă mângâie boarea vântului de vară,
Te răcoreşte ,te-nfioară.
Şi-un pat de frunze şi flori de mărgăritar,
Mă duce gândul la deltă şi la far.

Mi-e dor de nufărul ce l-am dezmierdat
Şi am valsat plutind uşor,
E-mbietor să-l rupi ,dar il ador,
Deşi e trist ,eu l-am abandonat.

     Elena Mândru

 Publicat in Ziarul Natiunea.

Unde eşti Lună *

O ploaie-mi bate-n fereastra închisă
Şi vântul umblă pribeag printre crengi,
Simt ca îngheţ,dă-mi mâna întinsă,
Apără-mă de fulger ,am lacrimile seci.

Simt cum se scurge timpul din noi,
Mă uit în urmă ,nu te zăresc,
Vino să fugim amândoi,
Precum cocorii spre înaltul ceresc .

Obstacol de-ntuneric pe-a mea cale,
Mă pierd în abisul ce mă-nconjoară,
Desprinde-te Lună şi te coboară,
Ia-mă in braţe şi du-mă-n palatele tale.

Eşti candela stelelor, aprinsă
Să te uiţi în adâncul sufletului meu,
Găsi-vei iubirea într-un tăciune încinsă,
 Pune-o pe-o foaie de-argint la pieptul tau.

   Elena Mândru

Tic-tac

Ma-ntrupez in  vremea slabita de putere
C-un dangat de clopot fara durere,
Arareori mai sunt o suvenire,
Al unui gand gonit in ratacire.

Precum secunda ce bate-n ceasul din perete
Un tic-tac enervant la ureche,
Tacuta ma pierd in al timpului sonor
Si-astept sa renansc pe al minutului pridvor.

Sunt orologiul ce-ti bate-n cosul din piept,
Iti numar pulsul ce-ti curge prin vene,
De nu tii pasul cu ritmul devii inert,
Ma destram si secundele mor alene.

   de Elena Mandru,febr.2012

 

Captivitate

Sunt intr-o salbatica padure
Umbland aiurea printre copacii pan' la cer,
M-afund in pustiul cu miros de secure
Si uit de lume ca vrajita de-un mister.

... Sunt ca o dunga alba intr-o dumbrava verde,
Un vechi stejar imi scartaie sa fug cat mai departe,
Imi da un pumn de frunze ,o urma,a nu ma pierde,
Ca tot ce este-n urma are miros de moarte.

Sunt ca un vis aevea de frumos,
Aproape ca mi-e frica sa vad realitatea,
Am mintea tulbure,inima-mi bate zgomotos
De dragostea sublima ,urland captivitatea.

  by Elena Mandru

Publicat in Ziarul Natiunea febr.2012