Cutremurătoare fulgerare de lumină
Mi-a umplut întreaga-mi fiinţă,
Lacrimi şi iubire s-au prelins din inimă,
Dar am luptat cât mi-a stat în putinţă.
O voce lăuntrică îmi tot repetă mereu,
Să înţeleg pentru tine cine sânt eu.
Îţi mulţumesc strigând s-auzi acest ecou,
Că ţi-am dăruit sufletul, să fie numai al tău.
Anii au trecut cu bine si rău,
Nicăieri nu există o cale dreaptă,
Extrema iubirii e acel hău,
Spre care ne-am fi adâncit treaptă cu treaptă.
E-o viaţă trecătoare ca fulgul de zăpadă,
Cândva am fost seacă,azi sânt plină de tine,
M-ai ridicat în slăvi ,m-ai uns cu pomadă,
Iubirea-i cu noi şi universul ne aparţine.
Elena Mandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu