Mai limpede decat lumina ochilor,
Şi-mi împodobesc mlădiţele de flori,
Uitându-mă în luciul apei incolor.
Mă mângâie boarea vântului de vară,
Te răcoreşte ,te-nfioară.
Şi-un pat de frunze şi flori de mărgăritar,
Mă duce gândul la deltă şi la far.
Mi-e dor de nufărul ce l-am dezmierdat
Şi am valsat plutind uşor,
E-mbietor să-l rupi ,dar il ador,
Deşi e trist ,eu l-am abandonat.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu