duminică, 18 martie 2012

Un nimic

Ştii cum e visul unui suflet chinuit,
Mic de statură de mersul gârbovit ?
Pe-afară are haină nouă,strălucitoare,
Pe dinăuntru încleştat de simţuri arzătoare.

Fiinţa mută zace îngheţată de uimire,
Pierdută în puterea vrajei de ieri,
Secată de roua ochilor,dor de iubire
Un zâmbet pierdut aiurea-i descoperi.

Un nimic în lumea asta sfidătoare,
Pe veci pierdut ca o mică stea,
Oricât de strălucitoare ar apărea,
Ironia sorţii rânjeste răzbunătoare.


Pe buze-i tremură durerea în neştire,
Sărate-s lacrimile curse din ochii-mpăienjeniţi,
Îl dor visele-mpânzite cu perfida fericire,
Zâcând el şi ea în orgolii împietriţi.

  Elena Mândru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu