Eu mai visez la vara ce-a trecut
Şi nu ne-am mai văzut.
Ploaia se-nmulţeste cu lacrimile mele,
Curgând şiroaie pe aleile parcurilor,
Acoperite cu pătura de frunze-ngălbenite.
Te simt cum suferi în tăcere,
Iţi simt pulsul inimii
Şi-ţi văd pumnii stranşi de durere,
Rătăcind prin ascunzişurile sufletului.
Sântem într-un vis ce parcă nu se mai sfarşeşte,
Şi din ochi picură sânge nevăzut,
Pictând un tablou al disperării.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu