Şi vântul umblă pribeag printre crengi,
Simt ca îngheţ,dă-mi mâna întinsă,
Apără-mă de fulger ,am lacrimile seci.
Simt cum se scurge timpul din noi,
Mă uit în urmă ,nu te zăresc,
Vino să fugim amândoi,
Precum cocorii spre înaltul ceresc .
Obstacol de-ntuneric pe-a mea cale,
Mă pierd în abisul ce mă-nconjoară,
Desprinde-te Lună şi te coboară,
Ia-mă in braţe şi du-mă-n palatele tale.
Eşti candela stelelor, aprinsă
Să te uiţi în adâncul sufletului meu,
Găsi-vei iubirea într-un tăciune încinsă,
Pune-o pe-o foaie de-argint la pieptul tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu