Nisipul din clepsidră *

Mă uit la clepsidra din faţa  mea,
Cel ce ne-a creat a pus şi nisipul,
Oricât ne-am lupta, totu-i aiurea,
De la El n-o să aflăm timpul.

Privesc marcată de-o linişte amorfă,
Clepsidra-mi vine să o sparg.
Îs socotită de soartă ca o marfă
Cu preţul fix,ca mărgele colorate pe-un şirag.

Pe cerul vieţii apar nori negri
Şi când aţa s-a rupt, orice culoare devine gri,
Ce să mai aştept ,din gri devine pământie,
Nimic n-o să mai ştiu ,intru în amnezie ....

       Elena Mândru
          16.05.2012

Cândva ....**

Te voi căuta când mă vei chema,
Chiar dacă albe tâmple vom avea.
Să nu uităm ca ne-am iubit cândva :
Ecoul dragostei a fost aievea.

Să se prelingă pe obraji lacrimi,
Ce-n sfânta taină s-au scurs,
Buzele rostit-au şoapte de patimi,
Amare clipe de iubire am ascuns.

Te voi căuta de-un rămas bun
Şi-n zări nemărginite voi pleca,

Să nu mă uiţi c-am fost iubita ta,
Dar nu am mers pe-acelaşi drum.

   Elena Mândru

Dor de noi *

Mi-e dor de tine, nu de mine,
În vis de mână mă ţineai
Şi alergam pe cele doua şine,
Nu ne pasa de vreun tramvai.

Mi-e dor de tine ,nu de mine,
Să-ţi simt fiorii unicului sărut,
Trecut-a timpul ,nu mai vine..
Şi doar mai pot..să te salut !

Mi-e dor..nu de tine şi nici de mine,
Mi-e dor de amândoi ,de noi.
Iubire pătimaşă, aprinsă-ntre suspine,
Speranţele-s departe:suntem atât de goi....!

    Elena Mândru
     30.08.2012




   

Ciob de tăciune *

Am aprins candela stelelor,
Să priveşti în adâncul sufletului meu,
Acolo unde iubirea
Zace pe un ciob de tăciune.

O subtilă chemare să mă dezlănţui
În cântecul greierilor,
În freamătul pădurilor şi tăciunele
Să aprindă nestăvilita iubire.

Mă dor scânteile, pârjolindu-mi
Inima ce palpită năvalnic,
Simt că se descarcă un atac de panică ;
E sărutul repetat cu gust de foc .

    Elena Mândru


   

Santinela *

Ce greu e singură şi ranile-mi sângerează,
Nici cămaşa ruptă nu-mi este bună de pansament.
Nu mai văd steagul iubirii fluturând
Şi nici goarna n-aud, să ne dea semnalul întâlnirii.

Biată santinelă a cetăţii invadată de vise şi speranţe,
Îngenunchiată în faţa porţii deschise
De mănunchiul de stele,pentru a-ţi lumina
Calea acoperită de voalul nopţii sângerii.

Baioneta am aruncat-o peste ziduri,
Nu am puterea să mă lupt cu balaurii uriaşi
Cu multe capete ,hămesite dupa mirosul proaspăt,
Predau ştafeta şi mă dărui lor,aruncând cămaşa zdrenţuită.

   Elena Mândru

Dor pictat..**

E-un vis ce nu se mai sfârşeste
Cu-n dor cumplit, ce mă orbeşte,
De-a ploii stelelor curgând
Şi-n mii fărâme prefăcând.
De-aş putea să pictez dorul...

Culori nu voi găsi nicicum,
Nedefinit este conturul,
Dar ştiu că-i plin ca un album.
Şi totuşi cum să pictez dorul ?

Eşti prea departe să ţi-l dau,
Din mâna mea să îl culegi,
Ţi-l voi trimite pe o stea,
În orice colţ de lume eşti :
Poate tu ştii să pictezi dorul.

 Elena Mândru
      19.09.2011

Noi şi toamna *

Ce dor cumplit de toamnă se revarsă,
Pe chipul tău si-al meu de nu ne iartă.
Mi-ai promis că va fi vară-ntotdeauna,
Dar nu am presimţit că va veni furtuna.
Cu ploi,fulgere ,frig şi dezgolire
A pomilor de frunze-n îngălbenire.
Şi plângem legănându-ne în braţe

Durerea ,o funie să ne agaţe,
Să ne iubim ,să vină iaraşi ploi
Şi toamna să rămână cu noi doi.

    Elena Mândru

Spre asfinţit *

M-am aşezat la masă cu destinul,

Să-l întreb ce vrea de-s încărcată cu dileme,
M-a privit rânjind precum rechinul,
Când simte sângele prăzii curgând din vene.

Mi-a spus să am răbdare şi să nu-l forţez,
Înca mai pot fi copilă şi să visez,
O tânără bălaie cu ochi albaştri,
Indrăgostită, în noapte valsând sub aştri.

Dar el nu ştie ca eu timp nu mai am,
Prea mult s-aştept ce mi-a fost hărăzit,
Mă-ndrept spre asfintit
Şi... trag perdeaua peste geam.

    Elena Mândru

La ţărm de vis *

La ţărmul dintr-aici şi nicăieri
Era un azi sau poate ieri,
Nici nu mai ştiu de-i întuneric sau lumină,
De-i apa neagră ,albastră sau doar o grădină.

Parcă aud un ţipăt ascuţit de albatros,
Sau poate o durere a inimii suferinde,
La ţărm de vis e-un cântec amoros,
Lumina zilei cu jale se desprinde ..

  Elena Mândru
     28.05.2012

Melancolie...**

În clipe de melancolie
când sufletul ţi-e răvăşit,
ai vrea un pic de armonie
să îti aduci aminte de copilărie.

Zburdalnic şi fără de griji,
băteai o minge sau citeai o carte,
cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi,
ori Babe Cloanţe şi balauri furioşi.

Şi depănând copilaria,

priveşti ce repede trecut-au anii,
lăsa-vei cartea cu poveşti
din alte vremi şi ...te trezeşti!

   Elena Mândru

Vise şi chibrituri...**

As vrea să fiu fetiţa cu chibrituri,
să-mi număr vise şi speranţe,
le-aşez în cutia bătută cu nituri,
ascunsă-n sipet ,să mă uit în vacanţe.

Aştept o rază trimisă de soare,
să mă ajute să cresc mare,
nerabdătoare să urc treptele vieţii,
plămădeală să fiu prin roua dimineţii.

Dar ,vai, mă trezesc iaraşi din visare,

fetiţa din mine deja a crescut mare,
dă foc la vise şi doruri, cu chibrituri,
arar uitându-se la cutia cu nituri.

    Elena Mândru

Fă-ţi timp...**

Dă-i sufletului ce i se cuvine,
nu fi egoist,să fii doar pentru tine,
fă-ţi timp şi umple-l cu iubire
în cântec de vioară acum,
si nu în nemurire..

Noi timp avem de toate
în astă viaţă pe pământ,

nemulţumiţi sântem ca e puţin,
de mai rămâne ,ducem în mormânt,
nimic nu se mai poate.

Avem timp de toate pentru toţi,
ce mult contează doar o clipă pentru noi,
abia către sfârşit stim că am fost netoţi,
cât am pierdut la ultimul bilanţ,
crezând că rămânem bravi eroi.

    Elena Mândru

     26 mai 2012
    

Cântec mut..**

De-mi vei cânta în fiecare seară
Un cântec nou sau vechi pe strune de vioară,
Voi fi pierdută-n toiul nopţii pe-un colţ de paradis,
De-un farmec feciorelnic, real sau doar în vis.

Şi-o boare-mi va cuprinde-a mea fiinţă,
Îmi tremură iubirea pe-arcuşului dorinţă....
Iar struna-mi va răscoli auzul aţipit,
Să-mi amintească de când n-am mai iubit !

Tu cânta-mi o melodie mută
Fără de note sau sunete stridente,
Din tril de păsări ia şi împrumută,
Când sunt aţipite şi parcă-s absente..!

   Elena Mândru

      27 mai 2012

     

Caută-mă *

Dacă mă cauţi în nopţile cu lună plină,
Străbate cărarea încet printre aştri,
Şi într-un colţ pe bolta  senină,
Vei zări sclipirea ochilor mei albaştri.

Dacă mă cauţi în luna mai,
Când te-mbată parfumul florilor de tei,
Nu ezita, o clipă să mai stai,
Te-aştept cu dragoste ,de mană să mă iei.

Dacă mă cauţi în îndepărtata zare,
Iubirea te va ajuta sa-ţi fie mai uşor,
Şi chiar de-ar fi să treci mare cu mare,
Orice obstacol ne umple dor cu dor.

Dacă mă cauţi ,mă vei găsi lângă izvor,
Spălându-mi genele uscate de întunecimi,
Fă-mi prosop în căuşul palmei plin cu dor,
Alină-mi durerea inimii cuprinsă de patimi.

Dacă mă cauţi pe poteca din pădure,
Unde alergam pitindu-ne după copaci,
Îmi vei găsi în poală proaspete mure,
Strivindu-le bobiţa cu buzele dragi.
 
   Elena Mândru
    12 mai 2012 

Spune-mi iubite ......**

Trimite-mi iubite năvalnice cuvinte,
Înşiruie cu tot ce-ţi aduci aminte,
Ce-ai vrut să-mi spui o vară-ntreagă,
Descatuşeaza-ţi mintea şi te dezleagă.

Spune-mi iubite cuvinte ce le-ai ascuns,
De teamă că nu-mi vor fi îndeajuns,
Să cred în vise şi slove ce dor,
Lăsându-le învăluite de-un nor.

Spune-mi iubite cascade de şoapte,
Ca să-mi ajungă-n fiece noapte,
Nu ştiu de le voi sorbi vreodată din gura-ţi uscată,
Dar le-aş păstra în suflet înfipte-n sageată.

     Elena Mandru 
10,05.2012

Rătăciţi printre stele...**

În nopţile târzii cu lună plină
Am rătăcit prin cerul presărat cu aştri,
Mi-aş fi dorit tu să mă ţii de mână,
Să-ţi luminezi chipul în ochii mei albaştri .

Ne-am fi luat un nor ca o trăsură,
Îmbraţişaţi să colindăm bolta cerească,
Să fim naivi şi visători fără măsură,
Iubirea, un curcubeu de simţăminte să-mpletească.

Să aruncăm scara de gânduri ca negre perdele,
Şi sufletele noastre s-agonizeze-n fericire,
Să mă alini la pieptul tău prin noianul de stele,
Durerea-n urmă să rămână şi noi spre nemărginire

   Elena Mandru
   09 mai 2012.

Nu-i târziu....**

Te chem să-ţi faci popas în al meu suflet,
Să te-odihneşti în nopţile târzii cu lună plină,
Te-aştept ca un copil, să mă opreşti din plânset.
Inundă-mă cu dulci şoapte şi inima-mi alină.    
                                       

Cu mâinele-mpreunate,am ridicat ochii la cer,
Mă rog să mi te lase să-mi fii drept mângâiere.
Aprigă-i dorinţa, gura mea de aer
Eşti,marea mea iubire şi-a vieţii adiere.


Trecut-au anii şi fruntea mi-e ridată
Cu bune şi cu rele,ce rost să le mai ţin ?

Alung ce-a fost durere,să mai iubesc o dată..
Vreau baie de lumină ,nu mai socot anii ce vin ..!

   Elena Mândru

    03 mai 2012