M-a privit rânjind precum rechinul,
Când simte sângele prăzii curgând din vene.
Mi-a spus să am răbdare şi să nu-l forţez,
Înca mai pot fi copilă şi să visez,
O tânără bălaie cu ochi albaştri,
Indrăgostită, în noapte valsând sub aştri.
Dar el nu ştie ca eu timp nu mai am,
Prea mult s-aştept ce mi-a fost hărăzit,
Mă-ndrept spre asfintit
Şi... trag perdeaua peste geam.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu