Noi şi toamna *

Ce dor cumplit de toamnă se revarsă,
Pe chipul tău si-al meu de nu ne iartă.
Mi-ai promis că va fi vară-ntotdeauna,
Dar nu am presimţit că va veni furtuna.
Cu ploi,fulgere ,frig şi dezgolire
A pomilor de frunze-n îngălbenire.
Şi plângem legănându-ne în braţe

Durerea ,o funie să ne agaţe,
Să ne iubim ,să vină iaraşi ploi
Şi toamna să rămână cu noi doi.

    Elena Mândru