Am rătăcit prin cerul presărat cu aştri,
Mi-aş fi dorit tu să mă ţii de mână,
Să-ţi luminezi chipul în ochii mei albaştri .
Ne-am fi luat un nor ca o trăsură,
Îmbraţişaţi să colindăm bolta cerească,
Să fim naivi şi visători fără măsură,
Iubirea, un curcubeu de simţăminte să-mpletească.
Şi sufletele noastre s-agonizeze-n fericire,
Să mă alini la pieptul tău prin noianul de stele,
Durerea-n urmă să rămână şi noi spre nemărginire
Elena Mandru
09 mai 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu