ȘI DUSĂ AI FOST
Afară-i soare dar cu dinți
Mă arde-n suflet iar durerea,
Mai cred că împrejur sunt sfinți
Ce îmi păzesc în hău căderea.
Nicicând nu voi mai fi ca ieri
Cu-atât amar și supărare,
Prin trup sunt negre adieri,
Doar Domnul îmi dă-îndurare.
Și sper să nu îmi ies din minți,
Plecat-ai unicu-mi vlăstar
Și sfinții fără de arginți
Te-or ocroti ca pe-un lăstar.
LUCEAFĂRUL DE SEARĂ
Te-aleg pe tine dintre zâne
Frumoasa mea cu dulce glas
Cântând în serile senine,
Ținându-mi dorul veșnic treaz.
Ușor ca puful păpădiei
M-am ridicat cândva în zbor,
Sortit ca-n drumul veșniciei
Să știu de-al dragostei fior.
De-o fi ca-n vechile romane,
Să fiu,iubita mea,uitat,
Eu pe al stelelor ecrane
Te voi privi neîncetat.
Iar de s-o stinge-a ta făclie,
Căci viața știe al ei mers,
Tu, vei rămâne-n poezie,
Iar eu...o stea în Univers!
AMINTIRI ÎN LANUL CU MACI
În lanul cu maci
m-ai strâns la piept și-acuma taci,
mi-e dor să ne iubim
cu diamante-n ochi și să zâmbim.
În lanul cu maci
ai fost întâia oară
te-ai tăvălit și-ai vrut să zaci,
să nu știi cum timpul zboară.
În lanul cu maci
ne-am simțit înconjurați de foc
și mulțumind cerului,stângaci,
mi-ai spus că ți-am adus noroc.mi-e dor de tine și lanul cu maci.
