Nu ştiu *

Sunt bântuită de vise dureroase,
Cu tine-n gând şi singură cu mine,
Sufletul pierdut ca noaptea-ntre ruine,
Mă înec adâncită-n jocuri misterioase.

Copacii işi leagănă coroana cu jale,
Pătându-şi culoarea atinsa de soare.
Tainele merg pe drumuri pustii,
Nici eu nu stiu,nici tu nu mai vii.

Ne străpunge-o săgeată în tenebrele sfere,
Un geamăt în două inimi răscolind durere.
Am mintea-ntunecată ca un voal..
E al tristeţii şi nicidecum de bal.

Mormanul de cenuşă vântul să-l mută,
Ghirlande de flori pe iubirea ce învinge.
Aştept o flacără veşnică nevăzută,
Mocnind încet şi-n veci nu se va stinge.

    Elena Mândru

E toamnă iar..:**

De ce n-ai spus iubita mea vară,
Că ai sa pleci ..şi-ntr-o târzie seară,
S-a-ngălbenit frunza din pom,
Şi-o lacrimă de adio ai picurat-o peste om.

Aş vrea să uit, dar îmi aduc aminte,
Că orice an are o toamnă,
Căderile de frunze pe aleile stropite,
Mă-ntristează cum ploaia toarnă.

Timpul se duce şi aşteptăm cuminte,
Poate că va-ntârzia să apară...
Frumoasă doamnă,mai am o rugăminte,
Treci mai încet prin viaţă,anii nu se mai repară.

   Elena Mândru

27.09.2014