Amor,amor...:**

Oh ,tu amor,amor
Ce-i dai inimii fior
Intri nepoftit în casă,
Mi te-aşezi flămând la masă.

Egoist şi însetat
Spaţiul tot l-ai ocupat,
Şi-ai deschis hapsâna gură,
Sleindu-mă de orice picătură.

De-aş şti că-mi devii amant ,
Să-ţi fiu unica iubită,
De mrejele tale voi fi cucerită,
Urca-vom dincolo de stele ,în neant.

   Elena Mândru

Amintiri...:**

Mai ştii ce muzică puneai să-mi cânte ,
De dragoste şi dor ,să mă descânte,
Şi-mi trimiteai mireasmă de trandafiri,
Pe firul nevăzut al dulcei iubiri ?
Dumnezeiască întâlnire,priviri scăpârând,  
Şi-o clipă în braţe doar noi vibrând
De dorinţa mult ascunsă.
Totul într-o prelungă secundă
De-nălţare şi-apoi... ne-am despărţit
Şi-un fulgerător sărut ne-am dăruit..
Trecut-au anii şi de-o fi să fie,
Ne-om regăsi când vom fi albi la tâmple,
Vom pune un tangou sau o romanţă,
În ritmul farmecului de altădată,
Vom dansa cu vapori de parfum
Al timpului trecut,amintiri ce dor,
Atât,mai mult nu s-a putut...

   Elena Mândru

Ţie...*

Aştern pe hârtie ce nu pot spune,
când gândurile-mi urlă,
sau am un zâmbet ascuns,
Stau chircită ,nevăzută de tine,
ori binedispusă de-un ciripit de păsări,
ce-n inimă mi-a patruns.

Nu pot scrie versuri la comandă,
aşteptând să-ti pot dărui această speranţă.
Sunt visele cu ochii deschişi
în miez de noapte sau de zi,
când sufletul mi-e gol ,
sau sunt prea plină de tine.

 Elena Mândru

Îndrăgostita nopţii *

Agăţată-s pe un umăr de lună,
Îmi reazăm capul pe imensa-i liră,
Nu murmură ,nu-mi cantă ,doar ma alină.
Privind-o-n ochi,mă fascinează cum respiră.

Colo pe cer îi iau locul de îndrăgostita nopţii,
Surata mai mare a grămezilor de stele,
Prezentă-s de cu ziuă,m-agăţ de toarta porţii,
A cerului albastru şi-aştept jocul de iele.

Stranie-i tăcerea nopţii pe-o cută de pămant,
Doar fâlfâiri de aripi şi nici un cânt,
Ale veşnicilor zburători ce-şi plâng nemurirea,
C-o şireată lucire-n ochi,ispitind omenirea.

    Elena Mândru

Diamant neşlefuit *

Asemeni unui diamant neşlefuit
În puritatea-mi sufletească te ador.
Nu am colţuri şi nimic de bănuit.
Mă simt pierdută-n fumul unui nor.

Port un plâns interior şi-un zâmbet pe-afară,
Pândind ironic întunericul camuflat.
Ochii tăi mă-ncântă ca aurora boreală,
Destinul rânjeşte a vis amestecat.

Cu spiritul hotărât, în slăvi m-ai ridicat,
Dorul licărind cu doi luceferi gonind,
Încet, şovăielnic ne-am apropiat,
Plutind acoperiţi cu praf diamantin.

     Elena Mândru

Şuvoi de flăcări *

Văpăi de foc furioase ne despart,
Stopându-mi suavele cuvinte,
Iubirea-nvăluită în brocart,
Se topeşte sub lava ta fierbinte.

Apoi m-arunc în valuri ce mă unduiesc,
Cu  dorul plutesc într-o barcă-n derivă,
Mii de săruturi ca stropi ţi-i dăruiesc,
Ţi se preling pe buze de-o dragoste beţivă.

Ţâşnesc să fiu steluţa ta din mii de galaxii,
Bântui printre luceferi şi comete,
Lucind cu buze reci ,te-aştept să vii
În lumea fără de speranţe sau regrete.

În obsesiva teamă pentru viaţă şi dramă,
Te vreau prezent în întreaga-mi faptură,
Mă-nchid în coşciugul de-aramă,
Mai mult nu se poate ,sunt propria-mi captură.

     Elena Mândru.

Dragobete day *

A fost  odată ca niciodată
O mare zi de sărbătoare,
Băiatul puse de-nsurătoare
Şi fata se vedea măritată.
Dragobete se numea această zi,
Care a ţinut pană mai deunăzi,
De dragoste pur românească.
De când avem capitalism ,
A început să stânjenească.
Avea miros de opincuţe şi bundiţă,
De iţari ,cuşmă şi chimir.
Acum nasul se cârneşte de zici că-i de cimitir.
Şi-n loc de Dragobete,i se spune Valentine day,
De prin lume adunată şi înfiptă în condei.
Neaoşul mai bătrâior zise  ,unde dai şi unde crapă,
Că povestea românească-i digerată ca o ceapă.

     Elena Mândru

Colindă *

Leru-i ler, e o colindă,
În ajun aştepţi-n tindă,
Sau la uşă în pridvor
Cu omătul plin de dor.
Leru-i ler odată-n an ,
Zi de zi mă-nchin la cer
Rugăciuni în colier,
Doamne, fii un artizan.
Leru-i ler eu îţi colind
Cu ochi roşi-ngenunchind,
Să-mi iei dorurile mele
Şi să mă dezlegi de ele,
Pân' la anul şi mulţi ani
Să n-arunci cu bolovani,
Şi nicând nu voi uita.
Leru-i ler voi colinda.

  Elena Mândru

Ursitoare *

Născută într-o zi de decembrie,
Cu omătul făcut claie spre cer,
Ursitoarele diplomate-n  alchime,
Mi-au prezis într-a lor  atelier.
Să-mi ningă de-i vară sau iarnă
Cu fulgi de iubire şi dor,
Să dănţui prin grămezi de zăpadă ,să zbor,
Chemăndu-mi iubitul să-mi toarne
În clinchete argintii,steluţe desprinse dintr-un nor.
Şi m-au descântat până la ziuă,
Cu lumânări aprinse şi beţe colorate,
Pisându-l pe bată-l crucea-n piuă,
Rugându-se la ceruri să am zile brodate.

     Elena Mândru

Mergând prin gând *

Ce mare-i distanţa care ne desparte,
N-aş şti de se va-ngusta vreodată,
Merg ore-n şir prin  gând, eşti departe,
Prefer pe jos ,deşi paralelă e calea ferată.

Simt mirosul de măr copt.nins prea devreme,
Aş pune crengi pe foc,s-ajunga fumul la tine,
Şi apoi să muşc din pulpa cu vierme
A fructului nestropit,cu gândul la toamna ce vine.

În tăcerea nopţii rătăcind prin coridoare,
Mă-ncolacesc în jurul gâtului cu nodul pus,
Vreau mere să mă-nec şi-o agăţătoare,
Să urc pân' la lună,murind ,privindu-te de sus.

     Elena Mândru

Mai ţii minte :*

Mai ţii minte seara de mai,
Când mi-ai şoptit ,iubito mai stai ?
Am auzit sau am visat,
Şi-o vară-ntreagă te-am aşteptat.
În fapt a fost o nălucire sau o speranţă,
N-ai dat vreun semn de cutezanţă.
Stăteam ascunsă între flori,
Mireasma lor mă umpleau de fiori.
Mai ţii mine când mi-ai zis,bine-ai venit,
Parcă un fulger m-a trăsnit,
Şi mi-au rămas clipele de vis,
Secunde răscolitoare pierdute-n abis.

  Elena Mândru

Bucăţi de culoare *

Pune-o masă şi ruleta
Chipul de-mi brăzdează,
Ia penelul şi paleta
Şi figura-mi colorează.
Cu albastru ochi de foc,
Pe obraji roze-n boboc,
Buze roşii de iubire,
Sărutatul prin sorbire.
Pune-mi sufletul în  palmă
Şi dă-i o culoare calmă,
Aruncă-mi stele argintate,
Peste doruri colorate.
La gât salbă de mărgaritare,
În nuanţe visătoare.
De n-ai mai avea culori,
Urca-te până la nori,
Ia bucăţi şi-aruncă-n soare,
Prefăcându-le-n culoare.

  Elena Mândru

Focul pasiunii...**

Trecut-au anii şi nu te scot din minte,
Când mă gândesc ,nici nu-mi gasesc cuvinte,
Cum îmi dăruiai alei de flori ca să păşesc,
Destinul purtând pecetea darului dumnezeiesc.

Iubirea e-o cărare grea să o străbaţi,
Ciuntit e timpul zis-ai ,dar se poate,
Soartei zălog i-am fost încredinţaţi,
Păşi-vom din spini în flori înmiresmate.

Am prins clipă de mângâiere purtată-n vânt,
Trezindu-ţi fiorul închis într-un sloi de gheaţă,
Eşti focul pasiunii trimis pe pământ,
Să-mi săruţi buzele reci în zori de dimineaţă.

    Elena Mândru

Cocorul *

Pe valuri ce se-nalţă şi coboară uşor,
Trist şi singur un barcagiu vâsleşte încet,
Poate că-s eu cu apa în amarnicul dor.
Nici pasăre nu-i ,doar barca pluteşte discret.
Te-aştept iubite pe aripi de cocor,
Ia-mă de pe apă şi-n slăvi du-mă în zbor,
Pe culmi de tăcere s-ating cerul,
Noi să ne iubim şi el să fie străjerul.

     Elena Mândru

Aripi de înger *

Cândva eram un nor încărcat cu grindină,
Din ochii mei au curs bobiţe, şi-n vis
Tu înger păzitor, ai sfărâmat gheaţa din inimă
Şi ai pus pe frunte iubirea ca un afiş.

Surprinsă-s ca am revenit dintr-un coşmar,
Din ceruri ai zburat pe pământ la mine,
Mi-ai dat un suflu,să nu plâng, să nu sufar,
Crezând în tine,iubirii făcut-ai calendar.


Cât de departe e puzlle-ul în care te ascunzi,
Îţi simt urma palmelor mângâindu-mă,
Şuierul răsuflării asupra-mi răsfrânt,
Aripi desfăcute şi zbor lin urmărindu-mă.

    Elena Mândru

Suflet pribeag *

Cuprinsă într-o nesfârşită singurătate,
Mi-am căutat culcuş în inima ta.
Cu ochii blânzi mă mângâi în clipe-ntunecate,
Din susurul neşoptit izvorăşte liniştea.

Mă arde sufletul prigonit înspre tine,
Totu-i o dramă în multiple acte,
Primeşte-l şi vindecă-i rănile pline,
Cu sămânţa târziei iubiri zbuciumate.

Dorinţa de tine mă duce spre o falsă intrare,
Plumburia uşă mă trage spre-napoi,
Golindu-te de sânge, păşind în neuitare,
Să te afum cu drogul iubirii din noi.

     Elena Mândru

Ultim pahar...**

Pe masă stă  vinul din cupa poleită,
Să-l duci spre buzele-ţi arse de dorinţă,
Soarbe-l cu nesaţ,e dintr-o bobiţă zdrobită, 
Să-l picuri cu dulci alinturi pe fragila-mi fiinţă.

Plină-s de iubire ca omul veşnic beat,
Ce-i toată ziua închis într-o tavernă.
Eu beau din tine ,tu mă sorbi însetat,
Şi-mi murmuri printre sughiţuri iubirea eternă.

Sunt  în amurgul vieţii când scurtă este clipa,
De-aceea vreau să beau ultimul pahar cu vin,
Să las în urmă totul şi să-mi deschid cripta,
De nu te iau cu mine ,să plec cu gust de pelin.

      Elena Mândru

Ţipăt de condor *

Visând la colţul pe stânca de popas,
După lungi căutări pe linia orizontului,
Pe retină am desenat bunul rămas,
Păsării sacre zburând pe unda vântului.

Pierdută-n adâncuri,buimacă de somn,
Noaptea-şi revarsă cerul pe mine,
Ţipătul mut de condor nu mă lasă s-adorm,
Ne separă de lume cu mii de cortine.

Înghiţită-n suspinul unui îndrăgostit,
Culeg de pe buzele-ţi nevăzute orice picatură,
Condor cu soi de înger împământenit
Cauţi un pisc să mă hrăneşti c-o firimitură.

    Elena Mândru

Destin....:**

Întrupată-s în tine prin ramura destinului meu,
Peste care tună ,fulgeră sau ninge
Cu mii de întrebări şi gânduri fără ecou,
Şi-n ochiul minţii se zăreste sufletul ce plânge.

Poate-s o enigmă a vietii solitare,
Anotimpurile trec îmbătrânindu-mi visele,
Din ochi  nevăzute văpăi şi lacrimi ucigătoare,
Le strivesc cu genele stropite cu sare.

Vântul secetos  mă ţine prizonieră-n visare,
Cu săgeţi şi limbi de foc, cu dorinţe arzătoare,
Secunda îngerescului sărut se pierde în zare,
Mă sfârşie soarta-nchipuită şi ies spre soare.

     Elena Mândru

Renaştere..**

În linişte şi pace şi cântec îngeresc
Trecut-au ani să înţeleg Lumina,
S-ajung la o secunda de fericire îmi doresc,
Renaşterea să-mi fie ca florii clorofila.

Nu-i târziu să cred în ceea ce n-am visat,
Sau poate n-am înteles vreodată.
Oricît de viu ai fi,să trăieşti în păcat,
Rămâi o putreziciune dantelată.

Am renăscut şi eu ca alţii din propria-mi cenuşă,
N-am ascultat nicicând învăţăceii,
M-am afundat în mine ca o candelă stinsă
Şi-am tresărit la aprinderea scânteii...

Elena Mandru