Cuprinsă într-o nesfârşită singurătate,
Mi-am căutat culcuş în inima ta.
Cu ochii blânzi mă mângâi în clipe-ntunecate,
Din susurul neşoptit izvorăşte liniştea.
Mă arde sufletul prigonit înspre tine,
Totu-i o dramă în multiple acte,
Primeşte-l şi vindecă-i rănile pline,
Cu sămânţa târziei iubiri zbuciumate.
Dorinţa de tine mă duce spre o falsă intrare,
Plumburia uşă mă trage spre-napoi,
Golindu-te de sânge, păşind în neuitare,
Să te afum cu drogul iubirii din noi.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu