Pe masă stă vinul din cupa poleită,
Să-l duci spre buzele-ţi arse de dorinţă,
Soarbe-l cu nesaţ,e dintr-o bobiţă zdrobită,
Să-l picuri cu dulci alinturi pe fragila-mi fiinţă.
Plină-s de iubire ca omul veşnic beat,
Ce-i toată ziua închis într-o tavernă.
Eu beau din tine ,tu mă sorbi însetat,
Şi-mi murmuri printre sughiţuri iubirea eternă.
Sunt în amurgul vieţii când scurtă este clipa,
De-aceea vreau să beau ultimul pahar cu vin,
Să las în urmă totul şi să-mi deschid cripta,
De nu te iau cu mine ,să plec cu gust de pelin.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu