Mai ţii minte seara de mai,
Când mi-ai şoptit ,iubito mai stai ?
Am auzit sau am visat,
Şi-o vară-ntreagă te-am aşteptat.
În fapt a fost o nălucire sau o speranţă,
N-ai dat vreun semn de cutezanţă.
Stăteam ascunsă între flori,
Mireasma lor mă umpleau de fiori.
Mai ţii mine când mi-ai zis,bine-ai venit,
Parcă un fulger m-a trăsnit,
Şi mi-au rămas clipele de vis,
Secunde răscolitoare pierdute-n abis.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu