Asemeni unui diamant neşlefuit
În puritatea-mi sufletească te ador.
Nu am colţuri şi nimic de bănuit.
Mă simt pierdută-n fumul unui nor.
Port un plâns interior şi-un zâmbet pe-afară,
Pândind ironic întunericul camuflat.
Ochii tăi mă-ncântă ca aurora boreală,
Destinul rânjeşte a vis amestecat.
Cu spiritul hotărât, în slăvi m-ai ridicat,
Dorul licărind cu doi luceferi gonind,
Încet, şovăielnic ne-am apropiat,
Plutind acoperiţi cu praf diamantin.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu