Măcar atât .....*

De ce să mă întorc în lut,
Când Doamne, tu în chip de om m-ai vrut.
Puteai să mă prefaci din piatră
Şi să devin amnar ,focul să ardă.

De-o fi vreo judecată odată,
Să pui juraţii să mă bată
Cu biciul ud, din frânghie spinoasă,
Sufletu-mi să-l sfârtece ,nu mă mai intorc acasă.

Dar dacă tot m-ai zămislit
Din vrerea ta si nu a mea,
Mai lasă-mi timp ,nu mă trimite în mormânt,
Cer un strop de libertate, sa-mi trăiesc viaţa.

 Elena Mândru
16.01.2013

Viaţa fără rezervă ...**

Sântem călători fără itinerar,
De mergem pe munte sau pe vale,
Nemărginirea lumii ne e hotar,
Raza de soare e-o dungă de cărare.

Tot plânge iarba ce nu trebuie călcată,
Mă iartă te tog ,nu mă ucide
Tu pământeanule ,păstrează-mă curată,
De vrei să mă mai vezi ,decide...

Cu toţii aşteptăm un licăr de lumină,
Preţioasa scăpărare de chibrit,
Pe drumul vieţii iubim clipa senină,
Şi ne-agăţăm de firul ghemului prin labirint.

    de Elena Mândru

 02.01.2013