marți, 29 aprilie 2014

Parfum de salcâm *

O floare de salcâm de o mănânci,
Te inundă ploi de parfum
În tainele trupului cele mai adânci,
Îngânând un cântec dintr-un prăfuit album .

Prin porii epidermei se-mprăştie amintiri,
Scăldate-n spuma mirosului de floare,
Un vis sublim ,un pas şi doi miri,
Pierdut pe veci într-un amurg de soare.

Iubirea există ,tăcerile plâng,
Ca greierii întrecându-se-n crâng.
Anii vor trece ca florile de salcâm;
Zdrobită-i oglinda vieţii pe caldarâm...!

 Elena Mândru
   28.04.2014

miercuri, 23 aprilie 2014

Strop nedefinit...**

O muzică dulce ,de leagăn,
Vibrează trupul la acorduri de chitară.
Tresar şi murmur în al iubirii geamăt ,
Dorinţe şi oftări prinse-n brăţară.

M-ai îmbătat cu farmecu-ţi divin,
Ce-mi luminează faţa ca floarea de cais,
Îmi domini ca o dimineaţă sufletul senin,
Vampir cu aripi desfăcute-n parfumatul vis.

Sânt strop nedefinit în albia vieţii tale,
Udându-ţi  grădina sufletului pribegit,
Lumina zâmbitoare a razelor de soare,
Ne-acoperă în valuri de iubire,de dorul istovit.

   Elena Mândru
     




joi, 10 aprilie 2014

Nedumerire *

Ce eşti tu beţie ?
amestec de frustrare cu isterie,
păr încâlcit şi ochi înceţoşaţi,
picioare-mpleticite şi umerii lăsaţi.

De unde vii beţie ?
iubire pierdută şi stare de melancolie,
învaluită-n pahare cu aburinde grade,
crezând că din durere îţi va scade.

Pe cine păcăleşti beţie ?
acoperind cu-a hainei nerozie,
sinucigaşe gânduri şi amorteală,
pe mulţi i-ai smuls din viaţa reală.


 Elena Mândru
  31.07.2012

marți, 8 aprilie 2014

De n-ai fi fost tu ...**

O lacrimă tăinuită aş fi,ce-mi spală sufletul
Trecut prin întunecimea vieţii şi ascunzişul lumii.
Pacea ,liniştea din mine mi-o doream, cu gandul
Să am tăria şi biruinţa să-i dau o scânteie inimii.

Tristeţea şi amarul mă-neacă şi oftez,
Un zbucium lăuntric mă doboară,ca un trăsnet,
Simt că lupt în amăgirea unui fals crez,
Uragane nisipoase m-acoperă într-un scâncet.

Mi-e sufletul ca talazurile-n care se sinucid valuri pătimaşe,
Viaţa mi-e un fel de vapor cu mii de călători,
Cu vise magice de ieri,azi sânt furtunoase,
Se-mprăştie ca mătăsurile pe punte ale falşilor negustori.

Hubloul minţii e acoperit cu dulci cuvinte dintr-un patefon,
E-o hărţuială cu mine însămi ,încercând să le-nţeleg ,
Plină-n amăgirea ce mă otrăveşte,mă las în abandon ,
Nu m-aş fi regăsit,dar mi-ai adus speranţa,să mă  reculeg.

    Elena Mândru
      08.04.2014