La întrebări nu îţi răspund şi tac.
Privesc în gol şi mă gândesc la tine,
E multă ceaţă ,parcă sunt un aurolac.
Cândva eu respiram prin gura ta,
Plămânii îmi erau ca un vulcan.
Tone de energie acumulam,
Da,mă simţeam pe cer, unică stea.
Mi-e limba-nţepenită şi tac,
Nici gândurile nu-s la locul lor,
Cuvintele-s încuiate-ntr-un iatac,
Sufletul e într-o derivă-n zbor.
Şi iaraşi tac şi voi tăcea mereu,
Mă împietresc în muta-mi lume,
Abia-mi târăsc povara sub corpul greu,
Sunt fără de suflet,doar un nume ..
De Elena Mândru
03.04.2013
