Destin....:**

Întrupată-s în tine prin ramura destinului meu,
Peste care tună ,fulgeră sau ninge
Cu mii de întrebări şi gânduri fără ecou,
Şi-n ochiul minţii se zăreste sufletul ce plânge.

Poate-s o enigmă a vietii solitare,
Anotimpurile trec îmbătrânindu-mi visele,
Din ochi  nevăzute văpăi şi lacrimi ucigătoare,
Le strivesc cu genele stropite cu sare.

Vântul secetos  mă ţine prizonieră-n visare,
Cu săgeţi şi limbi de foc, cu dorinţe arzătoare,
Secunda îngerescului sărut se pierde în zare,
Mă sfârşie soarta-nchipuită şi ies spre soare.

     Elena Mândru