Ce mare-i distanţa care ne desparte,
N-aş şti de se va-ngusta vreodată,
Merg ore-n şir prin gând, eşti departe,
Prefer pe jos ,deşi paralelă e calea ferată.
Simt mirosul de măr copt.nins prea devreme,
Aş pune crengi pe foc,s-ajunga fumul la tine,
Şi apoi să muşc din pulpa cu vierme
A fructului nestropit,cu gândul la toamna ce vine.
În tăcerea nopţii rătăcind prin coridoare,
Mă-ncolacesc în jurul gâtului cu nodul pus,
Vreau mere să mă-nec şi-o agăţătoare,
Să urc pân' la lună,murind ,privindu-te de sus.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu