Aştern pe hârtie ce nu pot spune,
când gândurile-mi urlă,
sau am un zâmbet ascuns,
Stau chircită ,nevăzută de tine,
ori binedispusă de-un ciripit de păsări,
ce-n inimă mi-a patruns.
Nu pot scrie versuri la comandă,
aşteptând să-ti pot dărui această speranţă.
Sunt visele cu ochii deschişi
în miez de noapte sau de zi,
când sufletul mi-e gol ,
sau sunt prea plină de tine.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu