În linişte şi pace şi cântec îngeresc
Trecut-au ani să înţeleg Lumina,
S-ajung la o secunda de fericire îmi doresc,
Renaşterea să-mi fie ca florii clorofila.
Nu-i târziu să cred în ceea ce n-am visat,
Sau poate n-am înteles vreodată.
Oricît de viu ai fi,să trăieşti în păcat,
Rămâi o putreziciune dantelată.
Am renăscut şi eu ca alţii din propria-mi cenuşă,
N-am ascultat nicicând învăţăceii,
M-am afundat în mine ca o candelă stinsă
Şi-am tresărit la aprinderea scânteii...
Elena Mandru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu