Visând la colţul pe stânca de popas,
După lungi căutări pe linia orizontului,
Pe retină am desenat bunul rămas,
Păsării sacre zburând pe unda vântului.
Pierdută-n adâncuri,buimacă de somn,
Noaptea-şi revarsă cerul pe mine,
Ţipătul mut de condor nu mă lasă s-adorm,
Ne separă de lume cu mii de cortine.
Înghiţită-n suspinul unui îndrăgostit,
Culeg de pe buzele-ţi nevăzute orice picatură,
Condor cu soi de înger împământenit
Cauţi un pisc să mă hrăneşti c-o firimitură.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu