Pe valuri ce se-nalţă şi coboară uşor,
Trist şi singur un barcagiu vâsleşte încet,
Poate că-s eu cu apa în amarnicul dor.
Nici pasăre nu-i ,doar barca pluteşte discret.
Te-aştept iubite pe aripi de cocor,
Ia-mă de pe apă şi-n slăvi du-mă în zbor,
Pe culmi de tăcere s-ating cerul,
Noi să ne iubim şi el să fie străjerul.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu