Văpăi de foc furioase ne despart,
Stopându-mi suavele cuvinte,
Iubirea-nvăluită în brocart,
Se topeşte sub lava ta fierbinte.
Apoi m-arunc în valuri ce mă unduiesc,
Cu dorul plutesc într-o barcă-n derivă,
Mii de săruturi ca stropi ţi-i dăruiesc,
Ţi se preling pe buze de-o dragoste beţivă.
Ţâşnesc să fiu steluţa ta din mii de galaxii,
Bântui printre luceferi şi comete,
Lucind cu buze reci ,te-aştept să vii
În lumea fără de speranţe sau regrete.
În obsesiva teamă pentru viaţă şi dramă,
Te vreau prezent în întreaga-mi faptură,
Mă-nchid în coşciugul de-aramă,
Mai mult nu se poate ,sunt propria-mi captură.
Elena Mândru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu