Să te-odihneşti în nopţile târzii cu lună plină,
Te-aştept ca un copil, să mă opreşti din plânset.
Inundă-mă cu dulci şoapte şi inima-mi alină.
Cu mâinele-mpreunate,am ridicat ochii la cer,
Mă rog să mi te lase să-mi fii drept mângâiere.
Aprigă-i dorinţa, gura mea de aer
Eşti,marea mea iubire şi-a vieţii adiere.
Trecut-au anii şi fruntea mi-e ridată
Cu bune şi cu rele,ce rost să le mai ţin ?
Vreau baie de lumină ,nu mai socot anii ce vin ..!
Elena Mândru
03 mai 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu