Osânda *

Ca o palidă  frunză căzută din copacul fericirii,
Am suportat ploaie ,ninsoare sau vânt,
Spre iarna vieţii m-am agăţat de taina iubirii,
Şi-acum gust otravă-n cuvintele de alint.

Mă simt ca o noapte trecatoare uitată,
Stingheră-mi astept pierea din zori,
Nimeni nu-ţi va lua locul vreodată,
Mi-ai aruncat un vis ,să zbor până la nori.

Prelinge-un şir de lacrimi si-o inimă ce doare,
Credeam că-s fericită,dar mare-i amăgirea,
Din ochi îţi ţâşnesc priviri neiertătoare,
Scurtează-mi miracolul clipei cu osândirea.

Sunt floarea albastră ce mor prea devreme,
N-aveam altă mângâiere decât a ta speranţă,
Ca un mugur răsărit în numele iubirii supreme,

M-am ofilit, murind în a zilei nesiguranţă.

  Elena Mândru
    24.03.2012