Insomnie...**

În nopţile când nu vreau să mai exist ,
Aş pleca în lumea de niciunde,
Caut o nişa pitită în care să mă ascunde..

Ah, urlă trenu-n gară şi totuşi mai insist.

În nopţile când cred că voi visa a moarte,
Plecat-ai fantomatic din al meu pat,
Îmi şuieră-n timpane dulcile-ţi şoapte
Şi reci fiori de groapă mă răzbat.

În nopţile când îmi înfigi o tolbă cu săgeţi,
Pe sufletul în taină dăruit,
Scâncet de durere şi vuiet în pereţi,
Vai ,eternitatea clipei s-a năruit.

În nopţile când voi să fiu un vârcolac,

Aş muşca flămândă din carnea caldă,
M-aş arunca obosită ca un insomniac,
În apa îngheţată ...să fac ultima scaldă.

  Elena Mândru

19.03.2012