Pădure vlăguită *

Pădure dezgolită de dantela-ţi mătăsoasă ,cu frunze
Ce plâng la picioarele tale,
Razele de soare te străbat semeţe
Şi îşi înfing vârfurile,
Lăsând goluri sângerânde
În trupul tău vlăguit de frumuseţea verii hapsâne ..

Ridici ochii către cerurile-nalte,
Iţi trimiţi coroana să le atingă,
Şi-n rugăciunea mută,
Ceri o hlamidă de zăpadă,
Să-ţi acopere ruşinoasa goliciune,
Neîmbraţişată şi pierdută-n uitarea
Iubiţilor de-odinioară ..

Elena Mândru
26.02.2014