Renaşterea naturii din lunga ei tăcere,
Sămânţa dăinuirii e ascunsă ,dar nu piere.
Din somnul adânc şi îngheţat,
Îşi scutură casânca şi iese din iernat .
Din plămânul Universului o inimă tresare,
E a Pământului trezire sub razele de soare.
Îşi primeneşte aerul siberian cu unul cald,
Rochiţa-i dantelată se unduieşte fald cu fald.
Întindeţi braţele neîncăpătoare,
Primiţi natura de viaţă doritoare,
E locul sacru unde ne petrecem viaţa
Cu bune şi rele,rămâne-va speranţa.
Elena Mândru
13.03.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu