N-am număr câte zile şi nopţi de frământare,
Pentru o dragoste curată şi fierbinte,
Cu lupte lăuntrice şi-atâta cugetare,
Inima şi sufletul nu ne poate minte.
Mă simt ca o scrisoare nedesfacută,
Ce zace uitată într-un ungher,
Doar plicul ştie cât sunt de tăcută,
Că iar va trece înc-un an stingher.
Aştept să vină ziua ca pe-o răsplată,
Să se reverse peste secretul bucuriei.
Privesc încrezătoare spre iubirea curată,
Să-ţi dăruiesc sublima clipă a veşniciei.
Elena Mândru
04 aprl.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu