Trecutul e apa secată-n deşert,
În arca iubirii inimile ne susţin
Şi-n măreţia libertăţii vor canta în concert.
Ţintită-i privirea captivă spre depărtări,
Ghemuită după genele umbrite
De dorul măcinat al dulcei chemări,
Ca ziua şi noaptea, contopite.
Cânta-voi iubirea în suavele versuri,
Un vis adevărat trăit în fiecare zi,
Doar timpul ne va da răspunsuri,
Dacă va dăinui sau se va şubrezi.
Am sufletul pus în faţa unei şanse.
Aprinsă e lumina în calea iubirii,
Ori a destinului cu-atâtea avalanşe
De sentimente,stări confuze şi teama împlinirii.
Elena Mandru
02.april.2012
E sansa mea sa iti citesc versurile...
RăspundețiȘtergere