Ca-n labirintul serului pus în perfuzii,
Îmi zboară mintea-n zări îndepărtate,
Şi-mi clocotesc multiple dorinţe de libertate.
Doar pentr-o clipă m-am oprit , unde s-o apuc?
Îmi şterg ochii înlăcrimaţi ,întrebători,
De-aş şti călătoria vieţii ,încotro mă duc,
Aş avea puterea să mai caut alţi zori ?
Sunt o mică stea ce ţi-am pus-o în palme,
Să-ţi încalzeşti buzele la strălucirea ei,
M-am desprins cu greu de pe cer , să nu se sfarme,
Prinde-o pe arcadă,să nu mă calci sub paşii grei.
Ah, o adâncă dragoste ce tu mi-o porţi,
De-mi spui ades sau rareori,o simt...
De amânam unirea ,ele-s hărăzite şi nu se mint.
Elena Mândru
20 apr.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu