Ultimul popas **

Cu paşii lunecând aiurea pe malul mării,
Pe zeci de pietricele să-mi mângâie pielea,
Dau frâu dorurilor în marşul căutarii,
Speranţele-mi spun, că se va-ntămpla aevea.

Sunt marea cea mare de-i lungă şi lată,
Eşti valul ce mă-nlănţuie-n valsul iubirii,
Mă-nalţi şi mă cobori, ca pe-o acrobată,
Cu tot cu peşti şi scoici într-un vals ca mirii.

Esti ca nisipul ce mă arde. o crudă plăcere,
Lipindu-se pe trup în mii de nestemate,

Uităm de tot ,dansăm cât mai departe,
Dar ultimul popas va fi... o candidă tăcere.

   Elena Mândru

     06 aprl.2012