Doar în amurg aţipeşte pentru mâine,
Să dea dimineţii culoare şi zilei splendoare,
Şi din negura nopţii să facă albăstrime.
O muzică ce-ncântă făptura-ngândurată,
De plânge,să-i săruţi nota sol pe gama înflorată,
Şi măngâie-i struna ,alta-i va fi soarta.
Până mai ieri plutea în aer un mister,o fantezie,
Ca o nalucă apărută de niciunde şi totuşi vie.
Din glumă am trecut în dansul iubirii ,o feerie,
O anonimă-s şi mă iubeşti dintr-o mie.
Elena Măndru
10 april.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu