Ciripesc mugurilor să plesnească-n floare.
E mirosul de primăvară ,fâlfâit al aripilor de fluturi,
Zbor de porumbiţe fericite că iarna nu mai doare.
Răsună un cântec vesel din izvorul nesecat,
Cu apa lină şi răcoroasă pentru o iubire fierbinte,
Sărută pământul mustind de iarbă verde şi aplecat ,
Te prelinge-n al meu suflet să-ţi şoptesc atâtea cuvinte.
Ca o inimă de munte ce zvâcneşte-n mine,
Ies aburi din adâncuri spre piscuri solare,
Imbraţisării pădurii îi fac plecăciune:
Potecile şerpuiesc prin iarba-nrourată ca nişte fecioare.
Elena Mândru
05 aprl.2012
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu