Şi tot aştept

În dimineaţa asta te-am aşteptat în gară,
Deşi n-o fac pentru întâia oară,
Dar este frig şi-s zgribulită
Într-o pustietate înmărmurită.

Am tresărit de-un ascuţit sunet,
Credeam că este-al cerului tunet.
Era vocea ta din depărtare,
Cu-n sfârşiat strigăt de chemare.

Şi.. ce păcat că trenul meu deja plecase,
Spre munţii ce te înconjoară,
Scrâşnind răzbunător pe şine alunecoase.
Iar eu, rămân ca-ntâia oara
Cu faţa împietrită-n mica gară
.

   Elena Mândru
     03.11.2011