Doare dorul *

Ceru-mi trimite nori cu lacrimi plumburii,
Să-mi înmoi peniţa şi să scriu poezia dorului.
În fiecare strofă am aşezat câte o stea,
Să-ţi lumineze calea, îndrumând-te spre mine.

Privirea ta scrutează zările şi-mi sfredeleşte sufletul,

Îşi face culcuş în ochii mei, scăldaţi în picuri de mărgăritare.
Ele îmi străpung retina,curg lacrimi de dor,
Şi nu-l mai lipeşte înapoi nici Dumnezeu.

Mi l-a dat cândva ,când mi-a pus vederea,
N-am ştiut s-o preţuiesc şi ţi-am pus-o-n palmă.
S-a întunecat de-atâta usturime,
Mi-ai trimis săgeţi cu foc.
Ce tare doare dorul !

   Elena Mândru