Destramă sărutul dintre buze şi suflet,
Şi dă-mi împărtăşanie cu picătura,
Sfinţeşte-mi lacrima căzută-n răsunet,
Pe o petală a trecutului ,desfigurându-mi făptura.
Nu uita dumicatul din pâinea iubirii,
Unindu-ne destinele din vrerea Lui,
Să-mi astâmpăr foamea în mila rugăciunii,
Săturându-mă cu împăcarea păcatului.
Ia-mă-n crengile tale de bărbat,
Azvârle cu aghiazmă pe trupu-ncovoiat,
De pietre căzute din munţii nevăzuţi,
Să ne-mpletim pe tulpina cerului pierduţi.
Elena Mândru
11.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu