Să-mi ud rădăcinile ce mâine o sa iasă,
La soare să le scot din lacrima cu venin,
Înălţându-se pe stârvul secat, să mă urască.
Să mă-mbăt cu zeama de mătrăgună neculeasă,
Legănându-mă pe cărările dintre şanţurile vieţii,
Împleticindu-mi-se cuvintele într-o limbă neînţeleasă,
Voi compune versuri pe note ce nu le cântă poeţii.
M-ai vrut o prinţesă pentru sufletul tău,
Să-mi fii mire dându-mi inel cu cianură,
Încrustat în cristale să zornăie-n hău,
Zdrobindu-mă cu buchetul în neagra afundătură..!
de Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu