Sufletul şăgalnic ţi l-am dăruit,
Cu straie pure şi simplu-mpodobit,
L-ai primit spunând cât e de frumos,
Umplându-l pe al tău lăcrimos.
Cu dorul pribeag ca o pasăre călătoare
Mi-am facut cuib pe cununa inimii tale,
În păr mi-am pus o floare cu roze petale ,
Pe buze curg bobiţe de lăcrămioare.
O frumuseţe de iubire bolnavă
M-ai zis, că-s deosebită ,dar ne asemuim,
Mângâierilor tale vreau să devin sclavă,
Sparg oglinda, să rămân un chip anonim.
Elena Mândru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu